Cu lege sau fără de lege

Nu de mult s-a votat în Comitetul Executiv al Federaţiei noastre o decizie, o hotărîre, o lege, o chestie, numiţi-o cum vreţi, prin care se interzice unui antrenor să semneze mai multe contracte pe parcursul unui sezon cu echipe din […]

Nu de mult s-a votat în Comitetul Executiv al Federaţiei noastre o decizie, o hotărîre, o lege, o chestie, numiţi-o cum vreţi, prin care se interzice unui antrenor să semneze mai multe contracte pe parcursul unui sezon cu echipe din aceeaşi categorie. Propunerea a venit de la Mircea Rădulescu şi aliniază fotbalul românesc la celelalte campionate importante din Europa. Cu alte cuvinte, un antrenor demis sau demisionar din Liga 1 nu va putea pregăti în acest sezon decît o echipă din Liga a doua sau mai jos. Plimbări precum cele efectuate de Mircea Rednic în sezonul trecut între Dinamo şi Rapid (la Supercupă era la Dinamo, în tur era la Rapid, iar în retur era deja înţeles cu Dinamo) nu vor mai fi posibile.

Aşa cel puţin ar trebui. Demersul e onorabil, ar asigura o stare de continuitate la cluburi, ar evita măsurile, de multe ori pripite, de înlocuire a unui antrenor după trei meciuri proaste. Dar se va întîmpla aşa ceva? Deja demiterea lui Andone de la Cluj a dat naştere unor zvonuri cum că el se pregăteşte să-i ia locul lui Rednic la Dinamo. Păi, cum să-i ia, dacă n-are voie? E întrebarea firească pe care şi-o pune orice om de bun simţ.

Ei bine, nu te pui cu românii cînd e să găsească o cale de a păcăli legea. Sau de a o încălca. Orice fel de lege. Lăsăm la o parte faptul că la noi toate legile parcă sînt special făcute ca să fie ocolite, parcă se lasă special o portiţă în acest sens.

Iar în fotbal mai mult decît oriunde. Există funcţia de manager. Sau de manager-general. Există şi cea de director tehnic. Nici una carevasăzică nu e de antrenor. Deci nu mai există nici o piedică. Şi chiar dacă ar exista, rămîn variantele masor, doctor, delegat, brancardier. Poate sta pe bancă liniştit. Aşadar, dragi antrenori, staţi liniştiţi! Mai ales că şi cluburile implicate nu-s prea dornice să plătească doi antrenori pe parcursul unui sezon, avînd deci tot interesul ca respectivul demis să-şi găsească repede alt angajament.

La noi se poate orice. Oare de ce în Italia, sau Spania, sau Germania, sau Anglia nu se poate? De ce acolo dacă eşti dat afară sau demisionezi ca antrenor nu se gîndeşte nimeni să caute o portiţă. Ei sînt mai fraieri, sau ce?

Nu sînt, dar sînt educaţi să respecte legile. Fie ele şi proaste, tot legi sînt şi trebuie respectate.

Am un exemplu simplu, dar simplu de tot. Mulţi dintre noi am fost prin Occident cu maşina. De cîte ori am parcat într-un loc nepermis? Foarte rar, vă spun eu, mai degrabă niciodată. De cîte ori facem acelaşi lucru în România? Răspunsul e acelaşi, dar în sens invers: foarte rar respectăm indicatorul de parcare interzisă. Mai degrabă niciodată.

P.S
Plecarea lui Moţi la Siena a dat naştere unui val de reacţii negative din partea suporterilor dinamovişti. Perfect justificate, pentru că plecarea unui fotbalist important nu-i primită niciodată cu aplauze din partea fanilor. De aici pînă la blestemele, în stil Gigi Becali, adresate lui Moţi e cale tare lungă. Mai ales că vorbim despre un fotbalist care, atît cît a jucat la Dinamo, a făcut-o cum a putut mai bine.

Oricine ar fi în situaţia lui Moţi ar proceda la fel, iar în discuţie poate intra şi Neşu. Oricine ar pleca la un salariu considerabil mai mare, într-un campionat cu mult mai puternic şi într-o ţară cu mult mai civilizată. Opinia lui Mircea Sandu cum că Dinamo e echipă de cupele europene, iar Siena nu e, ţine pînă la un punct. Pînă la punctul în care aventura europeană se va încheia (anul trecut s-a încheiat chiar foarte repede).

Întrebarea ce rămîne, deocamdată, fără răspuns este de ce conducerea lui Dinamo n-a făcut un efort financiar nu foarte mare prin care să i se mărească lui Moţi salariul actual?