Gestul de mare campion al lui Ronaldinho

Din nou despre Ronaldinho. Vă promit că merită! Ecourile transferului său la Milan au început să se stingă. Rămîne acum incertitudinea viitorului său fotbalistic. Va fi el în stare să repete prestaţiile pline de magie din primii săi ani la […]

Din nou despre Ronaldinho. Vă promit că merită! Ecourile transferului său la Milan au început să se stingă. Rămîne acum incertitudinea viitorului său fotbalistic. Va fi el în stare să repete prestaţiile pline de magie din primii săi ani la Barcelona? Aceasta e întrebarea pe care şi-o pun toţi suporterii Milanului, şi nu numai, căci Ronaldinho, aşa cum a fost, cu bune şi rele, a reprezentat un nou mod de a înţelege fotbalul.

Apropo de întrebare şi de un posibil răspuns. „Nu mai e cel de acum trei ani”, vor spune cei neîncrezători. Hai să vă povestesc o întîmplare, reală, petrecută înaintea marelui meci de box dintre Cassius Clay şi George Foreman, din 1974, aranjat de Don King la Kinshasa, în Zair, în inima Africii, meci cunoscut sub titulatura de „The Rumble in the Jungle”. La conferinţa de presă, Clay, sau Muhammad Ali, cum preferaţi, a fost abordat de un popular ziarist al epocii, Howard Cossell pe numele său: „Mulţi spun că nu mai eşti acelaşi de acum 10 ani”. Se referea la perioada cînd „Uraganul Clay” spulbera totul în cale. Clay, în stilul caracteristic, i-a răspuns: „Ştii ce, Howard, n-aş fi vrut s-o spun aici cu atîta lume de faţă. Dar, uite, tocmai am vorbit cu soţia ta şi mi-a spus că nici tu nu mai eşti bărbatul care erai acum… doi ani”.

După cîteva ore, Clay, care nu mai era cel care era cu 10 ani înainte, devenea din nou campion mondial.

Asta nu înseamnă că Ronaldinho va deveni. Fiecare om are organismul său, puterea sa de regenerare.

Ronaldinho a făcut însă primul pas. Nu ştiu dacă din proprie iniţiativă sau învăţat de cineva. A publicat pe site-ul Milanului o scrisoare de mulţumire Barcelonei. Un gest de mare onoare faţă de clubul care l-a propulsat în elită, dar mai ales faţă de fanii care l-au adorat.

Iată traducerea acestui mesaj:

„În primul rînd vreau să-mi exprim mulţumirea faţă de suporterii Barcelonei. Întotdeauna am simţit dragostea lor. Am fost foarte fericit în Barcelona, pentru că lumea mi-a transmis mereu senzaţii excelente. M-am simţit întotdeauna înconjurat de dragoste şi asta mi-a dat forţă. Mi-a plăcut să joc fotbal la Barcelona şi mi-a plăcut să văd cum oamenilor le place. M-am simţit aproape de fanii Barcelonei care mereu mi-au arătat dragostea lor. Rămîn cu iluzia că într-o zi mă voi putea despărţi de Camp Nou.

De asemenea, vreau să mulţumesc pentru ajutorul pe care l-am găsit în fiecare dintre colegii cu care am împărţit vestiarul. Pentru mine a fost o onoare să joc cu fotbalişti de o asemenea calitate, în special umană. Cu mulţi n-am fost doar colegi, ci şi prieteni. Am făcut un grup extraordinar şi am găsit satisfacţiile, pentru că nimic nu se cîştigă de unul singur. Vreau să le mulţumesc colegilor pentru premiile cîştigate de mine şi pentru că aici am trăit cei mai frumoşi ani ai vieţii mele.

Nu vreau să uit de antrenori, de doctori şi de toţi cei din jurul echipei. Vreau să mulţumesc conducerii care m-a sprijinit în toţi aceşti ani.

Rămîn cu cele mai frumoase sentimente după o etapă excepţională. Mi-a plăcut să fiu fericit la Barcelona şi cu Barcelona. Fotbalul e un joc, o sărbătoare, un sport făcut pentru a bucura şi a te bucura.

Trebuie să joci fotbal zîmbind. Eu aşa l-am înţeles.
Vă mulţumesc că aţi zîmbit împreună cu mine.”

Orice comentariu chiar că, de acum înainte, e de prisos.