Buga şi strategia Rapidului

Aflat pe o clară pantă ascendentă, fotbalul românesc mai are multe de învăţat în ceea ce priveşte strategia. De fapt, nu fotbalul, ci conducătorii săi, incluzînd aici şi antrenorii, care de multe ori dau dovadă de un amatorism teribil. E […]

Aflat pe o clară pantă ascendentă, fotbalul românesc mai are multe de învăţat în ceea ce priveşte strategia. De fapt, nu fotbalul, ci conducătorii săi, incluzînd aici şi antrenorii, care de multe ori dau dovadă de un amatorism teribil. E cazul Rapidului cu ultima poveste născută în Giuleşti: trecerea lui Buga pe linie moartă. N-o să mă refer în cele ce urmează la hotărîrea lui Rednic de a se dispensa de un jucător ca Buga. E decizia lui, o decizie tehnică, bună sau rea, rămîne să vedem. Orice antrenor e liber să facă asta.

În paranteză fie spus, pe cît e de bun ca antrenor Mircea Rednic (poate chiar cel mai bun din campionat), pe atît e de slab din punctul de vedere al relaţiilor sale cu vestiarul, cu jucătorii. Cînd va reuşi să-şi depăşească păguboasa aplecare spre nimicuri, spre mărunţişuri, spre mizilicuri, atunci va deveni marele antrenor de care România are nevoie.

Să revenim la Buga. Un jucător ca el, cu o cotă încă bună, nu poate fi dat la o parte chiar aşa. Din simplul motiv că, în mod normal, se puteau scoate ceva bani din transferul lui. În situaţia de faţă, probabil că va pleca liber, iar Rapid se va alege doar cu economia făcută de pe urma salariului de 120.000 de euro pe sezon.

Rednic spune: „Buga a plecat pentru că a venit Pancu şi nu mai avea loc”. OK. În acelaşi timp însă caută atacant. Aşadar, Buga nu-i prea bun. Zotta, de pe fotoliul lui de şef, zice: „Sîntem deschişi la orice dialog”. Şi aici vine partea amuzantă: „Cine vrea să-l ia să se uite la CV-ul lui şi să se gîndească să ofere un preţ bun”. Ha, ha, ha. Păi ori n-are valoare de Rapid, fiind sub Pancu şi sub posibilul atacant ce va fi adus de Rednic, ori are un CV de invidiat, iar doritorii trebuie să se caute în buzunare. Ultimul zvon indică 500.000 de euro preţ de pornire al negocierilor. Ha, ha, ha.

Într-un fotbal profesionist nu se procedează aşa cînd vrei să scoţi ceva bani. Nici în afaceri, iar aici George Copos ar trebui să ştie cel mai bine. Cum ar fi ca la cofetăriile sale să apară prăjituri sub care să scrie: „Nu le mănîncă nimeni la mine acasă, unde soţia găteşte impecabil, dar le-am adus aici şi le vînd şi mai scump”.

Strategia nu era complicată. Puteau apărea cîteva echipe de afară interesate de Buga. Zotta a şi făcut-o, dar prost, aruncînd la înaintare două echipe din Germania, uitînd amănuntul că nemţii au terminat perioada de mercato. Cum „apăreau” acele echipe interesate nu cred că trebuie să-i învăţ eu pe cei de la Rapid, e destul de „abil” Grigore Sichitiu. Rusia e o piaţă greu controlabilă din punct de vedere al veridicităţii informaţiilor. Ucraina la fel. China, de asemenea. Pasul doi era apariţia unor echipe de la noi. Braşovul în primul rînd. Apoi Steaua, în virtutea trecutului, apoi Dinamo, apoi altele. Pasul trei era transferul propriu-zis. Vînzarea unui jucător cu oferte multe şi generoase e evident mult mai profitabilă decît vînzarea unuia dat afară din lipsă de valoare.

În aceste condiţii, e greu de crezut că se va găsi cineva care să dea pe Buga cîţi bani cere Zotta. De ce să-i dai cînd ştii că presiunea acum e pe Rapid, care-i obligat să-i plătească lui Buga contractul şi să-i asigure condiţii de antrenament, fie şi la echipa a doua. Care şi astea costă, nu mult, dar se adaugă la pierdere.