Fotbal www

Dacă Mircea Sandu ar fi anunţat că toate cele 10.000 de bilete pentru Euro se vor pune în vînzare la casele de bilete ale unui stadion, într-o anumită zi, la 10 dimineaţa, la momentul respectiv s-ar fi strîns acolo 40.000 […]

Dacă Mircea Sandu ar fi anunţat că toate cele 10.000 de bilete pentru Euro se vor pune în vînzare la casele de bilete ale unui stadion, într-o anumită zi, la 10 dimineaţa, la momentul respectiv s-ar fi strîns acolo 40.000 de oameni, jumătate veniţi de cu seară din toate colţurile ţării. Bişniţarii cumpărau 9.500 dintre ele, casierele se alegeau cu cîştiguri grase şi neimpozitate, scandalurile erau în floare, „daţi maximum un bilet de om să ajungă la toată lumea!” devenea lozinca zilei, mass-media avea un subiect bun de dezbătut, iar imaginile cu îmbulzeală, îmbrînceli şi haine rupte făceau înconjurul lumii.

Era totuşi mai simplu, vor spune unii. Nu, nu-i aşa! Sîntem în 2008, sîntem de un an în UE şi trebuie să ne obişnuim cu realităţile lumii civilizate. Care includ, între altele, şi achiziţionarea on-line a biletelor, cu plata prin bancă, fără contact direct între vînzător şi cumpărător. Deşi pare controversat, sistemul acesta e recomandat de UEFA, iar explicaţia plăţii în avans, FĂRĂ CERTITUDINEA OBŢINERII BILETELOR, e explicată alături.

Poate că e greu într-o ţară în care cuvîntul „încredere” e pus clar în inferioritate în faţa atît de uzitatului „ţeapă”. Dar n-avem ce face, trebuie să progresăm cumva.