Imperiu la pămînt

Halucinant meci am văzut miercuri seară pe Sport.ro. Din toate punctele de vedere. În primul rînd, al consecinţei imediate: Anglia a rămas afara Europeanului. Cu toate implicaţiile de rigoare. BBC a calculat la 1,5 MILIARDE de euro daune pe care […]

Halucinant meci am văzut miercuri seară pe Sport.ro. Din toate punctele de vedere. În primul rînd, al consecinţei imediate: Anglia a rămas afara Europeanului. Cu toate implicaţiile de rigoare. BBC a calculat la 1,5 MILIARDE de euro daune pe care le va suferi ţara din cauza acestei ratări. Poate e un pic exagerat, dar e clar că există nişte pierderi extrem de mari. Firmele de turism, cele de echipament sportiv, nu mai vorbesc de cele de bere, băncile, companiile aeriene, televiziunile, ziarele, piaţa de publicitate, toţi vor fi afectaţi. Dar nu numai ei, ci, prin deviere, şi ţările organizatoare. Aşa se şi explică poate penaltyul atît de uşor acordat de un arbitru suedez foarte atent la viitorul Europeanului. E greu de imaginat un turneu final fără celebrii fani englezi. Sigur vom afla în zilele următoare cîte camere de hotel vor fi mai puţin ocupate, cîtă bere se va bea mai puţin, cîţi cîrciumari vor avea profit mai mic, cîte prostituate vor suferi. Dar, pînă la urmă, arbitrul i-a ajutat cum a putut fără să se facă de rîs, dacă n-au fost în stare s-o bage în poartă nu mai e vin alui.

Nu vreau să vorbesc prea mult despre această caricatură de antrenor care este Steve McClaren. Care pare un Halagian în variantă 2007, „focu’ la ei” fiind singura sa armă. Dintr-un anumit punct de vedere, presa engleză îşi merită soarta. Atît l-au tăvălit pe Eriksson, atît au rîs de el, dar măcar cu Sven se calificau mereu, ba ajungeau şi prin „sferturi” pe la turneele finale. Nu le-a plăcut de el, foarte bine, acum stau acasă. Şi apropo de McClaren. Nu-mi iese din cap cum acest trist a reuşit să bată pe Steaua, atunci, la Middlesbrough. Cu aceeaşi tactică, tot cu 5 atacanţi şi cu mingi în careu. Un antrenor deştept precum cel al Croaţiei l-a făcut arşice.

Şi dacă tot vorbim de caricaturi, cei de la Federaţia Engleză ar trebui să ia ceva lecţii de la Mircea Sandu. Să ai un meci decisiv cu un adversar fără motivaţie, să ai nevoie doar de un egal şi să nu ştii să-ţi faci uşor acest meci, scuzaţi-mă, e şi vina gomoşilor federali englezi, care înghit chintale de bani degeaba. Cînd vezi că-ţi lipsesc un Rooney, un Owen, un Terry, un Rio Ferdinand, oameni care ar fi schimbat istoria acestui duel, cînd te-ai prins că nu prea te poţi baza pe antrenor, îţi iei toate măsurile, mai ales că pierderile ar fi fost imense. Sincer, la cît de încrîncenaţi au fost croaţii, cred mai degrabă că englezii nu numai că nu i-au băgat în seamă, ba i-au şi persiflat, episodul arestării secretarului general al Federaţiei de la Zagreb (suspectat degeaba că ar fi furat pixuri dintr-un magazin) potrivindu-se acestui scenariu.

În stilul lor caracteristic, englezii nu văd ceea ce toată lumea fotbalului observă: că sînt într-o evidentă criză fotbalistică. Nu a echipelor de club, ci a jucătorilor englezi. Pentru că aceşti jucători sînt supraevaluaţi, uneori supra-supraevaluaţi, fără motiv. La nivel economic, vorbesc. Găsim exemple cîte doriţi. Walcott costă 20 de milioane de euro la 16 ani, Sean Wright-Philips 36 de milioane, Pennant 12, Carrick 27, Hargreaves 25, sau Bent, luat de Tottenham cu 25 de milioane de euro. Puneţi-i pe aceştia, şi am dat numele cele mai cunoscute, n-am intrat în hăţişul echipelor mici ori al diviziilor secunde, în balanţă cu un Fernando Torres, pe care Liverpool a dat 30 de milioane, ori cu Tevez, luat de Manchester cu 18 milioane. Adăugaţi aici salariile imense plătite unui Terry (cum e totuşi posibil: cel mai bine plătit fotbalist din lume să fie un fundaş???), unui Lampard, unui Gerrard, unui Rooney, unui Owen şi aveţi imaginea exactă a unui fotbal care se crede excepţional, dar a cărui unică valoare pe piaţa mondială e Beckham, care e cel mai bun chiar odihnindu-se de 6 luni pe la Hollywood.

Supraevaluîndu-i, englezii au crezut pesemne că-şi protejează fotbalul de invazia străinilor. I-au transformat însă în articole de lux. Care, cel puţin în această situaţie, s-au dovedit nişte falsuri grosolane.