Între Lazio şi Dinamo

Am văzut cu toţii miercuri seară meciul lui Lazio cu Real Madrid. N-o să cad în capcana de a căuta cine ştie ce comparaţii savante, care încep cu dacă şi se termină cu parcă. Ce-ar fi fost DACĂ? PARCĂ era […]

Am văzut cu toţii miercuri seară meciul lui Lazio cu Real Madrid. N-o să cad în capcana de a căuta cine ştie ce comparaţii savante, care încep cu dacă şi se termină cu parcă. Ce-ar fi fost DACĂ? PARCĂ era mai bine cu…

N-are rost să punem acum faţă în faţă pe Dinamo şi pe Lazio, pentru că nu-i posibil. Mai ales că ele au fost odată faţă în faţă, iar rezultatul îl ştim. Aş spune doar atît: pe Dinamo nu i-a eliminat o echipă oarecare, ci una care are într-adevăr faţă de Liga Campionilor, şi cînd spun faţă mă gîndesc la tot, la oraş, la stadion, la suporteri, la jucători.

Un singur lucru aş mai adăuga: Lazio a început la fel de timid meciul său cu Real ca şi Dinamo cu Lazio. Spre deosebire de noi, italienii şi-au dat seama că au în faţă un adversar ce poate fi surprins şi chiar bătut, că numele şi renumele nu contează atît de mult în teren. Şi au acţionat în consecinţă, profitînd de slăbiciunile madrilenilor, pe care le vom aminti un pic mai jos. Asta e ceea ce reproşez eu acum dinamoviştilor, jucători şi antrenorii de atunci. Că nu şi-au dat seama, în special la Roma, că Lazio putea fi surprinsă şi bătută. Că n-au încercat deloc să profite de slăbiciunile italienilor. Că n-au avut, într-un cuvînt, curaj sau, în alt cuvînt, n-au avut ceea ce, pentru a evita cuvinte neplăcute, obişnuim să numim „ouă”.

Asta e însă situaţia. Lazio putea fi surprinsă, dar n-a fost. Iar acum venit rîndul lui Lazio să surprindă pe Real. Să vorbim puţin şi despre echipa lui Schuster!

http://www.youtube.com/watch?v=EmFyFp5RQjs

Scriam ieri că de cîteva săptămîni lumea în Spania se întreabă prin ce miracol Real Madrid joacă prost şi cîştigă mereu. La Roma s-a găsit însă cineva care să pună în evidenţă aceste erori. Cea mai mare dintre ele îi aparţine lui Bernd Schuster, care şi-a năucit jucătorii tot schimbînd formula de start. Iar lucrul ăsta pentru o echipă cu multe noutăţi e curată sinucidere, pentru că fotbaliştii nu se cunosc atît de bine între ei încît să nu conteze. Punctual, greşelile lui Schuster au fost: componenţa liniei de fund şi plasarea lui Guti undeva în dreapta liniei de mijloc.

Apărarea a fost inedită complet. Cel puţin trecerea lui Heinze ca al doilea central, lîngă Cannavaro, a părut năucitoare pentru că Real s-a trezit fără nici un fundaş prieten cu mingea. Nici Heinze, nici Cannavaro, foarte buni apărători, n-au acea ieşire din apărare care să permită un atac rapid. Au nevoie de cîteva manevre, fiindcă mingea nu-i ascultă. Pînă şi-o potrivesc şi pasează, adversarul s-a regrupat. Iar pasele sînt oricum banale. Dacă adăugăm aici ziua proastă prinsă de Guti, constatăm că baloanele găseau cu mare greutate atacanţii în poziţii favorabile, pentru că Sneijder nu-i nici el un pasator, ci mai degrabă un om care surprinde prin urcările şi finalizările sale, iar Diarra nici atît.

Trecerea lui Guti în zona din dreapta a adus mari probleme acolo şi amintiţi-vă cîte ocazii a avut Lazio pe partea lor stîngă! Guti nu se apără, iar Sergio Ramos urcă mult, astfel că Fabio Cannavaro se vedea pus mereu în încurcătură. De fapt, ambele goluri ale lui Lazio s-au marcat după ce Guti a pierdut mingea.

Două vorbe şi despre Robben, pe care-l vom vedea la Constanţa. Ceea ce nu se va întîmpla cu Sneijder, deşi în comentariul meciului ni s-a sugerat de cîteva ori asta, care e suspendat. Robben a jucat onorabil cu Getafe, dar presa madrilenă, în clara sa manieră de a exagera, l-a văzut ca imparabil. La Roma, Robben n-a jucat mai nimic. Mai mult, a încetinit evident atacurile şi aşa lente şi previzibile ale Realului. N-a avut nici o fază notabilă şi a fost schimbat.

Alta e însă situaţia cu Van Nistelrooy. Omul e în formă maximă şi de el chiar trebuie să ne temem. Primul gol marcat e cea mai bună dovadă de atacant-ucigaş, calitate pe care puţini o au. Ar spune unii că s-a lovit mingea de el, dar eu mă întreb de ce naiba s-a lovit de el şi nu de Diarra, de exemplu? Cu băiatul ăsta trebuie să avem mare grijă, pentru că dacă e scăpat din ochi e mare pericol.

Încă un lucru de la meciurile de miercuri. Penibilul l-a atins brazilianul Dida, care s-a făcut de rîs. După ce a primit un gol din cauza lui, pe teren a intrat un fan al lui Celtic, cu siguranţă mort de beat, care l-a lovit mai degrabă în joacă peste faţă, mai mult o palmă prietenească. În primă fază, Dida s-a repezit după el, după care prin cap i-a trecut, pesemne, o idee: „Aoleu, e 2-1 pentru ei, ce-ar fi să fie 3-0 pentru noi!”. Şi s-a prăbuşit de parcă l-ar fi lovit un tramvai, continuînd circul cu ieşirea pe targă, cu gîtul imobilizat şi gheaţă pe obraz. Noroc că şefii Milanului şi-au dat seama de ridicolul situaţiei şi au declarat că nu vor face protest. Probabil însă că Celtic se va alege cu o amendă grasă, dar şi cu o suspendare a terenului.