Alt fel de înfrîngere

Fie că tactica a făcut-o Gigi Becali, fie că e opera lui Pedrazzini, fie că e mîna lui Olăroiu, a cărui apariţie în Ghencea taman în ziua meciului nu-mi sună deloc a coincidenţă în ciuda declaraţiilor belicoase pe care le-a […]

Fie că tactica a făcut-o Gigi Becali, fie că e opera lui Pedrazzini, fie că e mîna lui Olăroiu, a cărui apariţie în Ghencea taman în ziua meciului nu-mi sună deloc a coincidenţă în ciuda declaraţiilor belicoase pe care le-a făcut, aşadar, fie cine a făcut tactica, Steaua a dat cu Arsenal cîteva mostre de calitate. A avut curaj, s-a dăruit, a încercat să se bată la posesie cu trupa englezilor fără englezi ai francezului alsacian Wenger (a fost doar 51 la sută pentru Arsenal), ba chiar a dat senzaţia la un moment dat că poate face surpriza.

A pierdut în cele din urmă pentru că aşa se întîmplă de obicei în Liga Campionilor. Nu cîştigă echipa care vrea, nu cîştigă echipa care pretinde că are mai mult ajutor divin, nu cîştigă nici măcar echipa care merită, cîştigă echipa care are valoare. Sigur că există şi excepţii, dar ele sînt rare şi vin doar să confirme regula, căci, în cele din urmă, la clasament, cei ce fac surprizele constată că nu le folosesc la nimic. Fiind o competiţie de regularitate, grupele Ligii nu se bazează în întocmirea ierarhiei pe un singur meci, ci pe tot sezonul.

Revenind la meciul de pe Ghencea, parcă Steaua a jucat altceva decît cu Real şi Lyon anul trecut. În condiţiile unui lot decimat, să nu uităm. A avut din nou acea doză de umilinţă, dar ea nu s-a referit la a alerga cu limba scoasă la sfîrşit după tricourile unui Raul, Robinho sau Juninho, ci de a încerca să se opună unui adversar superior. S-a alergat la sfîrşit cu limba scoasă, dar asta doar după un efort considerabil depus în timpul jocului.

Poate că şcoala italianului de pe bancă s-a simţit. Poate că absenţa publicului a durut. Poate că, sătui de atîtea critici, jucătorii Stelei au vrut să dea marea lovitură. Poate că sesizînd că Sfîtul Anton nu-i poate ajuta – probabil nu ştia că în fotbal există şi ofsaid – au încercat să rezolve ei. Şi cîtă vreme au încercat, cîtă vreme nu s-au mulţumit doar să constate că adversarul e mai bun şi n-au ce face, cîtă vreme au pus probleme Arsenalului, jucătorii Stelei pot privi această înfrîngere cu mai multă demnitate. Sigur că orice înfrîngere doare, dar între durerea de anul trecut şi cea de acum parcă nu mai e nevoie de calmante.

Şi ca să înţelegem mai bine cine ne-a bătut, vă invit să faceţi cunoştinţă aici cu cel ce a făcut posibil fenomenul Arsenal. MAESTRUL ARSENE WENGER