Cine comandă?

E limpede că, privind subiectiv problema, aşteptăm un mic gest din partea lui Chivu. Acela de a risca şi de a intra cu Olanda, la Constanţa. La cîtă răbdare au avut suporterii naţionalei cu această generaţie, căpitanul ei ar putea […]

E limpede că, privind subiectiv problema, aşteptăm un mic gest din partea lui Chivu. Acela de a risca şi de a intra cu Olanda, la Constanţa. La cîtă răbdare au avut suporterii naţionalei cu această generaţie, căpitanul ei ar putea să le răspundă astfel. Dar, admiţînd că va fi aproape refăcut, fără a apuca să prindă însă nici un meci la Inter, chiar TREBUIE să rişte? Sau, mai bine zis, VA PUTEA EL S-O FACĂ?

Răspunsul meu e că, mai degrabă, nu. Din mai multe motive. În primul rînd, cu Olanda nu se decide nimic. Putem să ne calificăm şi pierzînd această întîlnire. Deci nu e nimic capital. În al doilea rînd, şi cel mai important, oricît ne-am amăgi noi, sentimentele au cam dispărut în fotbal. Se judecă mai puţin cu inima şi mai mult cu cifrele. Iar cel care-l plăteşte pe Chivu, după ce a cheltuit destul şi cu transferul, este Massimo Moratti. Şi nu-l plăteşte puţin, deşi sigur ştia că românului i se spune „Svarowski”. Iar acum sigur nu-i pică bine să-l vadă stînd pe bară, urmare nu a unui meci cu Inter, ci cu România. Cum nici lui Chivu trebuie că nu i-a picat bine telefonul primit de la Mancini, antrenorul Interului reproşîndu-i oarecum accidentarea. Ceva de genul „eu am insistat pentru tine şi tu-mi faci surpriza asta!”. Veţi spune că se mai întîmplă.De acord, dar nu de prea multe ori. În mod normal, cine dă banii, vrea să şi comande.

Cînd Ronaldinho şi Kaka refuză Copa America, îndemnaţi de Barcelona şi Milan, orice altă discuţie riscă să fie derizorie. Sau, şi mai rău, patetică.

P.S.
Acest text a apărut în ediţia tipărită a Gazetei Sporturilor sîmbătă, 15 septembrie, în pagina de opinii, ca răspuns la editorialul lui Cristian Geambaşu, Scutirea medicală. În contextul ultimelor evenimente de la Milano, cu criticile pe care Moratti i le-a adresat căpitanului „tricolorilor”, textul revine în actualitate. Iar titlul, cu atît mai mult.