Cu sau fără strategie?

Spunea Johan Cruyff zilele trecute un titlul de campioană nu se cîştigă, aşa cum ar crede lumea, în ultima etapă, ci cu mult înainte, cu mult înainte chiar ca sezonul să înceapă în mod oficial. De regulă în perioada de […]

Spunea Johan Cruyff zilele trecute un titlul de campioană nu se cîştigă, aşa cum ar crede lumea, în ultima etapă, ci cu mult înainte, cu mult înainte chiar ca sezonul să înceapă în mod oficial. De regulă în perioada de vară, cînd jucătorii au vacanţă, iar conducătorii lucrează. Lucrează la alcătuirea lotului, la configurarea unei echipe puternice, la elaborarea strategiei sportive pentru campionatul ce urmează. Sau, aşa cum se întîmplă doar la marile cluburi, încă din timpul sezonului precedent, în primele luni ale anului.

Ca de obicei, Cruyff are dreptate. Trebuie doar să vedem exemplul lui Real Madrid, care a făcut vara trecută mişcări bine gîndite şi a terminat cîştigînd titlul. Sau pe cel al lui Chelsea, pe vremea cînd Mourinho avea acces necontrolat la banii lui Abramovici. Sau pe cel al lui Juventus pe vremea lui Capello. Sau pe cel al Barcelonei de azi, care a învăţat din greşelile trecutului şi a luat jucători de care chiar are nevoie. Sau pe cel al lui Bayern Munchen ori Manchester United, care au rupt piaţa transferurilor.

Hai să vedem ce se întîmplă la noi! Campioana, Dinamo, a lăsat impresia unei bune strategii cu Vali Năstase, Stoican, Bratu, Opriţa, aduşi pentru a dubla anumite posturi, sau cu Zicu, venit ca transferul vedetă. S-a intrat în primul demaraj cu Izvoranu, a cărui aducere e destul de greu explicabilă. S-a zis că e polivalent şi că poate juca pe mai multe posturi, dar cînd s-au accidentat Mărgăritescu şi Moţi s-a vorbit imediat de nevoia unor noi achiziţii, deşi „polivalentul” Izvoranu e bine sănătos. Tot o accidentare, cea a lui Mărgăritescu, a născut şi telenovela Pleşan, „uite-l, nu e”. Care Pleşan a mai fost la Dinamo şi i s-a dat drumul. Brusc, după două meciuri să le zicem reuşite, au descoperit cei de la Dinamo cît de util le-ar fi acest jucător cu un caracter mai degrabă îndoielnic. În regulă, s-a accidentat Mărgăritescu, a cărui utilitate în teren n-o vede multă lume, dar, iată, acum se simte, însă el nu va lipsi cu lunile. Ce s-ar fi întîmplat cu Pleşan cînd Mărgăritescu ar fi fost refăcut? Plus de asta, dacă tot era nevoie de un înlocuitor, cel mai valabil era tot un fost dinamovist, Alexa.La Steaua, altă zăpăceală. A fost luat Vîtcă, pentru a-l concura pe Cernea, apoi a fost adus columbianul Zapata şi iată cum Steaua are acum trei portari. A fost cumpărat Rada, cu bani destui, dar, ca şi la Mărgăritescu, ce se va întîmpla cînd va reveni Ghionea? A fost cumpărat Bădoi, zice-se ca fundaş dreapta sau concurenţă pentru Bănel, dar apoi a fost luat Golanski, care poate juca şi în centru. Şi atunci, de ce Rada? Pleşan a fost cerut de Hagi toată vara. Nu s-a putut. A fost luat doar după ce Becali a văzut la televizor că e aproape de Dinamo. Dacă asta se numeşte strategie, înseamnă că fotbalul s-a tîmpit de tot. La fel se întîmplă şi cu Herea, care nu-i fotbalist rău, dar nici atîta valoare n-are încît să se bată Steaua Dinamo şi Rapid în milioane de euro pe el. Mai degrabă cred că fiecare dintre cele trei îl vrea pe Herea că să nu-l ia rivala, indiferent cum s-o numi ea.CFR Cluj aduce străini pe bandă rulantă şi tot nu se opreşte din cumpărat. Are deja 18. Ar putea face, cu românii de pe acolo, CFR 1 şi CFR 2. Bietul Andone nici nu cred că-i ştie bine pe toţi. Pe umerii lui stau însă problemele, fiindcă e extrem de greu să laşi în tribună mereu cîte 10-11 jucători care se enervează cît ar fi ei de bine plătiţi. Antrenorul trebuie să-i mulţumească pe toţi, să menţină atmosfera, aşa că va fi nevoit să le dea tuturor şansa de a intra pe teren, dar asta bulversează complet traseele de joc ce se încearcă a fi stabilite şi omogenitatea într-o echipă unde se vorbesc o droaie de limbi, mai puţin româna.

Rapidul nu se dezminte. A pierdut nume grele în vară şi tot pierde. Să zicem că Bădoi a fost bună afacere pentru Copos. L-a folosit din plin pînă a ajuns la 30 de ani şi apoi l-a dat pe bani mulţi. Ca şi pe Rada, de altfel. Numai că Rada nu are anii lui Bădoi şi poate progresa. Oricît am admite că n-avea loc printre titulari, a-l vinde unui rival la tiltu, căruia i-ai mai vîndut un jucător, nu e o tactică prea deşteaptă. Deja ai în meciul direct doi adversari care îţi ştiu toate mişcările.

În sfîrşit, Poli Timişoara. Părea la începutul unui sezon în care chiar putea să conteze cu acest interesant Uhrin ca antrenor. Ei bine, după atîţia ani în care a rupt piaţa transferurilor şi a stricat preţurile, tocmai acum Poli vinde. Izvoranu, Pleşan, McKain