Atenţie la ce refuzăm! Dar şi de ce refuzăm

Ziarul spaniol „As”, chiar pe pagina de deschidere a ediţiei sale electronice, găzduieşte un articol cu titlul „Zigici, gigantul la modă pe care-l vrea jumătate de Europa”. E vorba, poate v-aţi dat seama, de Nicola Zigici, atacantul de 2,02, cumpărat […]

Ziarul spaniol „As”, chiar pe pagina de deschidere a ediţiei sale electronice, găzduieşte un articol cu titlul „Zigici, gigantul la modă pe care-l vrea jumătate de Europa”. E vorba, poate v-aţi dat seama, de Nicola Zigici, atacantul de 2,02, cumpărat în vară de Racing Santander, cu 3,5 milioane de euro, de la Steaua Roşie Belgrad.

„Juventus, Liverpool, Tottenham şi-au trimis spioni care să-l vadă pe viu. Real Madrid îl urmăreşte cu atenţie, gîndind la vîrsta lui Van Nistelrooy şi la capacitatea sîrbului de 26 de ani de a progresa. Manchester United deţine bune informări despre atacantul cotat acum la 12 milioane de euro din partea lui Martin Ferguson, fratele lui Sir Alex Ferguson”. Sînt fragmente din articolul apărut în „As”, cotidian care găzduieşte şi o dezbatere cu tema „E Zigici un atacant de talia lui Real Madrid?”, în care se înfruntă doi editorialişti cunoscuţi ai publicaţiei.

Unde vreau să ajung? Poate puţină lume îşi mai aminteşte că Zigici a fost în probe la Politehnica Timişoara, adus de impresarul Florin Iacob. Pe vremea aceea, în 2002, la Poli jucau celebrii Zanc, Buia, Mihai Nicolae, Romeo Stancu, Şoltuz ori Silvăşan, iar antrenor era Stelian Gherman. Care l-a şi flituit, pe româneşte, pe Nicola: „Ce să facem noi cu tine? Du-te, băi băiatule, la baschet!”. De dus s-a dus, dar nu la baschet, s-a dus la Steaua Roşie Belgrad, unde a devenit star şi de unde a ajuns în Primera Division.

Mai am un exemplu. Se numeşte John Obi Mikel şi joacă la Chelsea. Şi el a trecut pe la noi. Pe la Rapid. Nu l-a convins pe Constantin Zotta, care a gîndit că băiatul, de loc din Nigeria, va avea mari dificultăţi cu iernile de la noi. Aşa că l-a făcut pachet şi l-a expediat. Omul a plecat, că doar nu era să se lase de fotbal. A ajuns în Norvegia, unde nici nu e frig, la Lyn Oslo, a convins şi a fost cumpărat de Chelsea. Cu destule milioane de euro, spre 20, după un scandal în toată regula cu Manchester United, care-l luase iniţial.
Şi încă unul, poate mai puţin relevant. Irismetov, internaţional din Uzbekistan, a fost prin 2001 în probe la Braşov. Nici el n-a fost oprit. L-a luat Spartak Moscova şi a jucat în Liga Campionilor. Gabi Stan, antrenorul de atunci al braşovenilor, s-a exprimat de genul „ca ăsta găsim cu sutele în România”.

Poate că da. Sau poate că nu. Sînt foarte mulţi fotbalişti străini care sînt oferiţi cluburilor de la noi, mai ales în ultima vreme. Unii sînt opriţi, alţii nu. Din păcate, văzînd cum eşuează unii, şi am avea exemple nenumărate, văzînd şi cazurile de mai sus, ceva mă îndeamnă să cred că partea pur sportivă e ultima care contează într-o afacere de acest gen şi că mult mai important e ce intră în buzunarele unora sau altora, ca şi comisioane. Că mulţi preferă un cîştig mic, dar sigur, în loc să rişte ori să aştepte cîţiva ani. Ca lucrurile astea să nu se întîmple, ar trebui să avem „scouteri” adevăraţi la cluburi, nu oameni care să umble după şpăgi mărunte.

P.S: Cei care au citit postările ultimului meu articol, „Pariul pe Hristo”, trebuie să fi remarcat o ieşire puţin politicoasă a mea la adresa unui cititor. Nu-mi stă în fire şi nu este normal, de aceea cer scuze. Celui în cauză, deşi n-a avut niciodată curajul să se semneze cu numele său, preferînd diverse „nick-uri”, dar mai ales celorlalţi participanţi la dialog. Faptul că traversam nişte momente pe care nu le doresc nimănui nu e o justificare şi nu se va mai repeta. Pe acest blog fiecare e liber să intre şi să spună ce vrea, dacă vrea, de aceea nimeni nu este cenzurat. Eu voi încerca să răspund, aşa cum am mai făcut-o, în măsura timpului disponibil, celor care chiar doresc dialogul.