Ce-i nebunia asta la Dinamo?

Borcea e supărat pe atacanţi. Unii acţionari sînt supăraţi pe Rednic. Rednic e supărat pe jucători, în general. Jucătorii sînt şi ei supăraţi pe Rednic. Toată lumea e supărată pe cineva, în concluzie. Iar suporterii, probabil, nu mai înţeleg nimic. […]

Borcea e supărat pe atacanţi. Unii acţionari sînt supăraţi pe Rednic. Rednic e supărat pe jucători, în general. Jucătorii sînt şi ei supăraţi pe Rednic. Toată lumea e supărată pe cineva, în concluzie. Iar suporterii, probabil, nu mai înţeleg nimic. Se uită pe clasament şi văd că doar un cataclism le mai poate împiedica echipa favorită să ia titlul de campioană. Cu 16 puncte în faţa rivalelor, orice se poate spune despre Dinamo, doar că e în criză nu.

Sigur, la nivelul jocului mai sînt probleme. După 3 luni de pauză sînt însă explicabile. Uitaţi-vă la Sevilla, pe care vacanţa a dat-o un pic peste cap, dar care şi-a revenit, şi încă de o formă magistrală. Poate nici concentrarea nu mai e aceeaşi în anumite momente. Dar cu o asemenea distanţă în clasament, iar e explicabil. A păţit-o inclusiv Lyon, care a terminat 2006 cu 15 puncte avans, iar în 2007 a ieşit din Cupă şi a avut 4 înfrîngeri. Ce-au făcut conducătorii lor? Au fost alături de jucători, i-au încurajat inclusiv prin terapii de grup, la psiholog. Pe ideea că şi gestionarea unui moment prielnic poate fi cîteodată extrem de grea.

Sigur, se vor găsi destui care să spună că spaniolii şi francezii se guvernează după alte reguli şi că la noi cel mai bine merg cearta, amenda, frica. E posibil, însă la Dinamo deja se exagerează. Dacă în loc de plus 16 puncte erau minus 16, probabil că acum se trecea direct la execuţii.

Ultima nebunie care se aude din „Ştefan cel Mare” e că Rednic ar fi primit un soi de ultimatum: ori bate în Ghencea, ori e debarcat. Deja n-ar mai trebui să vorbim de echipa de lîngă Spitalul de Urgenţă, ci de cea de lîngă Spitalul 9.