Unde îi găsiţi?

Omu’ venise pe cai mari. Internaţional, participant la Mondialul din Germania, ba şi cu gol marcat. Plus subiect de scandal în Portugalia, cu Gil Vicente retrogradată din cauza lui, pe motiv de fals în acte. Ba mai voia să bată […]

Omu’ venise pe cai mari. Internaţional, participant la Mondialul din Germania, ba şi cu gol marcat. Plus subiect de scandal în Portugalia, cu Gil Vicente retrogradată din cauza lui, pe motiv de fals în acte. Ba mai voia să bată şi pe Steaua. Neapărat.

Vorbim de Mateus, angolezul semnat de Dinamo la ore tîrzii din noapte. Care, aflăm cu stupoare, are mai nou hepatită. Chit că e ea de tip C, tot hepatită se cheamă că are. De fapt, nu mai nou, ci mai vechi, pentru că, se pare, unii cam ştiau de mica problemă, dar au mers pe burtă, în ideea că poate nu iese virusul la analize. Ei uite că a ieşit!

Mateus nu-i primul fotbalist străin ce vine cu probleme la noi. Andrey, altfel un băiat cu mult bun simţ, s-a rupt după 5 minute de antrenament şi a primit o vacanţă la clinica din Bologna ce s-a umplut de bani pe spatele românilor. Caicedo, „obuzul”, a semnat cu Dinamo, după ce cu greu i s-au găsit încălţări, apoi a plecat glonţ în Ecuador, pe motiv că soţia a suferit un accident. Rezonabilă scuză, dacă s-ar fi şi întors. Ceea ce el n-a făcut, scuza fiind că are probleme cu viza. Aceleaşi probleme invocate şi de Ze Kalanga cînd a întîrziat cîteva zile la pregătiri. A dracului viza asta, parcă nici noi nu le luam aşa de greu pe vremea cînd nu puteam intra în UE doar cu buletinul.

Despre Carlos, mai bine nu vorbim. Pe Saban, adus ca mare sculă, l-am şi uitat. Rapidiştii au fost aproape să se înţepe cu Marcelo, care prezenta o artrită numai bună de băi, oricum nu de Giuleşti. I-a salvat Copos, cu a sa zgîrcenie proverbială, folositoare de data asta. Portarul bulgar de la FC Naţional, al cărui nume nici nu mai contează, era să se bată cu Cîrţu. Pe la UTA am văzut un brazilian care a „bărbierit” într-un stil înfiorător o minge cu Steaua, de era să-şi dea un frumos autogol. Despre legiunea străină de la Cluj, deocamdată n-avem veşti. E şi cam greu, acolo româna a devenit limbă străină. Într-o vreme apăruseră şi nişte coreeni, care se tot lăudau că joacă în naţionala lor. Unul a reuşit o performanţă mare: l-a rupt pe Vranjkovici la primul lui antrenament şi a fost trimis pachet acasă.

Sînt doar cîteva exemple. Sigur am scăpat pe cineva. Întrebarea e alta. Unde naiba îi găsesc cei ce aduc asemenea valori? Şi, mai important, cum de reuşesc să-i şi implementeze pe la diverse cluburi?

Şi pentru că tot sînt la modă comparaţiile cu alţii, în vară, imediat după ce luase Liga Campionilor, Txiki Beguiristain, directorul sportiv al Barcelonei, povestea cum s-a făcut actuala echipă a catalanilor. Spunea Beguiristain: „Ne-au fost propuşi zeci de jucători, am văzut sute de casete. Mulţi ne-au plăcut în joc, dar pînă să-i luăm, ne-am interesat şi de alte aspecte. Ce viaţă de familie au, ce prieteni au, sînt sau nu conflictuali, cum se distrează, cum s-au integrat în colectivităţi, le place să conducă riscant, le plac jocurile de noroc? Sînt întrebări ce pot părea banale pentru un neprofesionist, dar care au mare importanţă într-un colectiv”. Cam mare diferenţa faţă de ceea ce se întîmplă la noi, nu?