De ce atîta lume contra?
Contra sau Ogăraru? E întrebarea începutului de an în fotbal. Să admitem din capul locului că fiecare dintre noi avem dreptul să-l preferăm pe unul sau pe celălalt. Fără ca asta să însemne ceva. Mai departe. Să admitem că şi […]
Contra sau Ogăraru? E întrebarea începutului de an în fotbal. Să admitem din capul locului că fiecare dintre noi avem dreptul să-l preferăm pe unul sau pe celălalt. Fără ca asta să însemne ceva. Mai departe. Să admitem că şi selecţionerul are dreptul să-l prefere pe unul sau pe celălalt. Deja asta înseamnă foarte mult. Pentru că e vorba de „naţională” de care, măcar teoretic, ar trebui să fim legaţi. De ce spun doar teoretic? Pentru că în avalanşa de pasiuni generate de echipele de club, România, ca selecţionată, pare ascunsă într-un sertar mai mic al afecţiunii noastre. Şi poate că nu e corect. Dar asta e altă discuţie.
Aşadar, Contra sau Ogăraru? Mai devreme, pe mailul Gazetei a sosit scrisoarea unui cititor adresată lui Cosmin Contra. Pe numele său Valentin Iliu, cititorul nostru era deranjat de unele afirmaţii ale jucătorului de la Getafe la adresa lui Ogăraru. E dreptul dumnealui, aşa cum am spus mai sus, să-l placă mai mult pe Ogăraru. Are dreptate în multe din lucrurile spuse.
Dar nu în toate. Şi nu are dreptate să fie răutăcios la adresa lui Contra. Echipa la care joacă, Getafe, e revelaţia Spaniei şi nu una „mediocră”. Românul e titular pe partea dreaptă şi nu joacă deloc rău. V-o spune unul care urmăreşte şi comentează meciurile din Primera Division. Adversarii lui Contra din Spania nu se compară, trebuie să recunoaştem, cu cei pe care îi are Ogăraru în Olanda. Contra merită criticat atunci cînd e cazul, atunci cînd greşeşte, cum a făcut-o în Olanda, dar nu merită să fie tratat cu răutate. Nu merită exclus apriori. E acelaşi Contra care plîngea în hohote la capătul acelui blestemat meci cu Slovenia, de la care ni se trage prăbuşirea la nivel de naţională, în care marcase golul nostru.
Eu, unul, nu înţeleg de ce e atîta lume contra lui Contra. Pînă la urmă, Ogăraru, altfel un fotbalist admirabil, nu e totuşi un Daniel Alves, un Zambrotta sau un Cafu, ca să ne lamentăm atît de absenţa lui. Fostul stelist primeşte din acest scandal o aură mult mai mare decît ar trebui.
Deci, Contra sau Ogăraru? Răspunsul stă în înlocuirea unui singur cuvînt. Ia să punem „şi” în loc de „sau”, parcă sună mai bine, nu? Orice antrenor din lume ar fi fericit să aibă o astfel de competenţă la echipa lui. Selecţionerul nostru o refuză din start. Şi pune prin gesturile sale pe picior de război doi fotbalişti care ar trebui să se sprijine, nu să se atace, pentru că amîndoi îşi rup picioarele făcînd aceeaşi meserie.