Despre transferuri şi ce e în spatele lor

Se întîmplă în general vara şi iarna, în lunile fără fotbal. În acele zile cînd lumea e prin vacanţe, competiţia e îngheţată, mingile zac în magazii şi tricourile în vestiare. Atunci transferurile sînt la ordinea zilei. Nu doar la noi, […]

Se întîmplă în general vara şi iarna, în lunile fără fotbal. În acele zile cînd lumea e prin vacanţe, competiţia e îngheţată, mingile zac în magazii şi tricourile în vestiare. Atunci transferurile sînt la ordinea zilei. Nu doar la noi, ci pretutindeni. Se vorbeşte despre mişcări de jucători, apar veşti despre noi achiziţii, se vehiculează plecări.

În general, există o bază. Cluburile vor să ia jucători mai buni, jucătorii, la rîndul lor, vor să plece undeva mai bine. Spunea Johan Cruyff că aceste transferuri sînt nu doar indicate, ci chiar necesare, pentru a crea emulaţie în lot şi o stare de spirit bună în rîndul fanilor. De aici începe nebunia. Un fotbalist, să-i zicem Dică, să-i zicem Coman, e dat într-o singură zi la mai multe echipe, după sursele fiecărui ziarist în parte. Un sîmbure de adevăr există în fiecare informaţie în parte, pentru că altfel nu s-ar fi născut şi nu s-ar fi discutat pe seama ei. Astfel de subiecte se citesc, pentru că suporterilor le e dor de fotbal, le e dor de echipa favorită şi vor să afle cît mai multe noutăţi despre ea. În timpul unui sezon e mult mai simplu, cu atîtea meciuri.

Lumea transferurilor e mult mai complexă, mai dinamică decît ne-o imaginăm noi. Sînt cazuri cînd un club tratează cu mai mulţi potenţiali cumpărători, pentru a creşte preţul. Sînt cazuri cînd un patron măreşte suma stabilită iniţial din lăcomie, din dorinţa de a cîştiga mai mult. De regulă, aceste transferuri cad, pentru că piaţa fotbalistică este extrem de amplă. Sînt cazuri cînd un impresar cere un comision exagerat doar pentru el, uneori şi în bani negri. Aici depinde de disponibilitatea clubului cumpărător, de posibilitatea de a lucra cu astfel de metode şi de cît e dorit respectivul jucător. Sînt cazuri cînd un transfer e realizat doar pentru ca un anumit intermediar să fie recompensat pentru o tranzacţie din trecut. Exemplu cel mai celebru e al lui Michael Owen, adus la Real Madrid în contul datoriei pe care clubul madrilen o avea faţă de agenţia ce-l reprezenta pe Beckham, agenţie ce-l direcţionase pe David spre Real şi nu spre Barça.

Sînt însă şi cazuri cînd nu e decît un joc. Al vreunui impresar care fie are interes ca numele să-i apară prin ziare pentru reclamă, fie doreşte să pună presiune pe un anumit club interesat de fotbalistul său arătîndu-i că e bătaie mare pe el, fie încearcă să-i mărească respectivului fotbalist contractul la clubul unde e legitimat. Exemplul cel mai bun aici e Ronaldinho, căruia i-a crescut salariul de 4 ori din 2003 încoace, de fiecare dată urmare a unor aşa-zise cluburi dornice să-l cumpere cu orice preţ. Chiar şi Chivu intră în această categorie.

Mai există o variantă. Aceea ca anumiţi şefi de club să stea la baza acestor speculaţii. De ce? Cînd un jucător e dorit de foarte multe echipe bune şi rămîne totuşi pe loc, nu cumva e meritul conducerii care a făcut totul pentru a-l convinge să stea?

În toată această nebunie, un lucru este cert. Atunci cînd un fotbalist are o ofertă, ştie de ea, a pipăit-o cum se spune, şi vrea să plece, pentru nimic în lume nu mai poate fi oprit. Dacă vrea să plece înseamnă că i se oferă cu mult peste ce are. Financiar şi profesional. Chestia cu contractul în vigoare e pură teorie şi există mii de exemple în acest sens. Fără voia lui, un jucător nu poate fi ţinut la un club, iar cei care cred asta sînt naivi. Nu i-ar sta mintea decît la oportunitatea ratată, la faptul că ar fi putut cîştiga mai bine şi nu a fost lăsat, etc. Şi chiar nu e de condamnat. Pînă la urmă, orice fel de dragoste trece tot prin stomac.

Una peste alta, zilele ce urmează vor fi asaltaţi de astfel de ştiri. În fotbalul românesc şi în cel internaţional. Probabil că un procent destul de mic se vor şi realiza. Nebunia se va opri odată cu începutul sezonului. Dar liniştea nu va dura prea mult. Pînă la vară mai e puţin.