Speram să fie Zidane

Se pare că va fi Ronaldinho. Se pare că FIFA va încerca să repare uşoara senzaţie neplăcută lăsată în lumea fotbalului de desemnarea lui Cannavaro ca Balon de Aur. Avînd de ales între acelaşi Cannavaro, Zidane şi Ronaldinho, forul mondial […]

Se pare că va fi Ronaldinho. Se pare că FIFA va încerca să repare uşoara senzaţie neplăcută lăsată în lumea fotbalului de desemnarea lui Cannavaro ca Balon de Aur. Avînd de ales între acelaşi Cannavaro, Zidane şi Ronaldinho, forul mondial a fost, se pare, sedus de reuşitele „dinţosului” din ultimul timp.

Şi totuşi, pe undeva speram că altcineva va fi „World Player” în 2006. Speram să fie Zidane. Nu neapărat pentru că ar fi meritat distincţia, în fond n-a jucat decît prima jumătate a anului şi n-a avut performanţe. Zidane însă oferea un alt punct de vedere. O alternativă. Aceea a unui premiu, să-i zicem, postum. Lumea l-ar fi putut vedea pe fotbalistul Zidane pentru ultima dată, în smoking e adevărat, primind un premiu.

Pentru că Zizou chiar asta a fost, un mare campion, deşi a intrat, nemeritat cred, într-un con de umbră după acel gest necugetat din finala Mondialului. Se uită repede tot ce a făcut Zizou minunat, magnific, colosal, sau cum vreţi să-i mai spuneţi, şi se vorbeşte doar de un cap în gură.

Hai să recunoaştem! De cînd s-a lăsat Zidane, fotbalul e un pic mai sărac. De aceea merita premiul. Sînt sigur, capete în gură vom mai vedea pe stadioanele lumii, şi nu de puţine ori. Goluri ca acela marcat de Zidane în finala Ligii de la Glasgow nu prea vom mai admira.

Speram să fie Zidane. Speram să putem aplauda cum se cuvine ieşirea din scenă a unui mare campion. Şi să-i transmitem: Merci, monsieur!