Băiatul deştept cu energie
Andrea Stramaccioni a readus la Inter ceea ce echipa pierduse după plecarea lui Mourinho: starea de spirit
Cînd Inter l-a pus antrenor pe Andrea Stramaccioni, toată lumea a crezut că va fi o soluţie de avarie. Un compromis, un […]
Andrea Stramaccioni a readus la Inter ceea ce echipa pierduse după plecarea lui Mourinho: starea de spirit
Cînd Inter l-a pus antrenor pe Andrea Stramaccioni, toată lumea a crezut că va fi o soluţie de avarie. Un compromis, un om care să asigure interimatul pînă la venirea unui nume capabil să redreseze o echipă ce semăna cu un burete. Cu un burete din care o gospodină stoarce şi cea din urmă picătură de soluţie pentru a curăţa ultimele vase ce au rămas nespălate. (Ştiu că aţi prefera o altă imagine a buretelui, eventual stors de spumă de un fotomodel aflat sub duş, dar mai bine să rămânem concentraţi). Gospodina a fost Mourinho, a cărui artă de a lua totul de la jucătorii pe care-i pregăteşte e legendară. Dar, la fel de legendară e şi starea în care-şi lasă echipele pe care le părăseşte. Stoarse, ca buretele de mai sus, de puteri, nu atît fizice, cît psihice.
Mourinho părăsise pe Inter în cea mai emoţională formă posibilă. Lăsînd-o în fruntea Europei. Ultima sa imagine publică a fost o îmbrăţişare plină de lacrimi cu unul dintre oamenii săi de încredere, Marco Materazzi. Prin acele lacrimi s-au scurs şi ultimele picături de energie ale unui vestiar ce-l avea, vorbim de oamenii de bază, drept cel mai tînăr reprezentant pe Sneijder, la cei 26 de ani ai săi.
Rafa Benitez, Leonardo, Gasperini, Ranieri s-au trezit, rînd pe rînd, cu acel burete în mînă. Un burete ce nici nu mai avea soluţie, dar nici nu mai primea. Textura sa era afectată. Calitatea jucătorilor n-avea cum să dispară, dar fotbalul se joacă în primul rînd cu mintea, cu creierul, iar dacă mintea e în altă parte, picioarele nu mai răspund la comenzi.
Aşa a apărut în scenariu Andrea Stramaccioni. „Chi cazzo e quello” ar fi putut să scrie presa italiană, dacă ar fi fost pe aceeaşi lungime de undă a tabloidizării cu presa engleză, vezi celebrul titlu „Arsene, who? cu care „Sun” a ieşit la momentul numirii francezului la Arsenal. La fel ar fi putut să spună şi jucătorii Interului, destui mai mari ca vîrstă decît el, unul dintre ei, Zanetti, jucînd probabil mai multe meciuri decît a văzut Stramaccioni la televizor.
Probabil că mulţi au crezut că Moratti fie s-a sonat, atunci cînd l-a confirmat, în vară, pe Stramaccioni, fie a terminat banii. Mai degrabă a doua variantă, căci un miliard şi ceva cheltuiţi cu această echipă sînt bani mulţi de tot pentru o Ligă a Campionilor şi nişte titluri consecutive, obţinute într-o perioadă în care Juve era în purgatoriu, Milan avea obsesia cîştigării Champions League, iar în capitală, Lazio şi Roma nu găseau drumul corect. Probabil că şi mai mulţi credeau, după meciul cu Siena din septembrie, că Stramaccioni se va alătura celorlalte experimente eşuate de pe banca Interului.
Uite că n-a fost aşa. De obicei cînd te alături primului impuls şi iei o decizie drastică ai mari şanse să-ţi pară rău. Moratti n-a luat-o. Iar Inter are acum o serie de victorii consecutive ce l-ar face invidios inclusiv pe Mourinho. Dincolo de asta, Stramaccioni a reuşit să facă din Inter, la momentul actual, echipa cu cel mai reactiv joc din Serie A, contraatacul fiind procedeul cel mai utilizat în marcarea golurilor. Totul plecînd de la poziţionarea jucătorilor, tînărul antrenor neavînd, se pare, orgoliul de a spune „ei trebuie să joace după sistemul meu”, pe care, spre exemplu, l-a avut Benitez. Dimpotrivă, el a adaptat sistemul la ce are la dispoziţie, ajungînd să încerce acum modulul 3-5-2, ceea ce-i asigură o densitate corespunzătoare şi în zonă centrală, dar şi pe benzi.
Victoria din Derby d’Italia, 3-1 chiar pe terenul lui Juve, a confirmat că acest Inter trebuie luat în serios. La fel şi acest antrenor, a cărui relaţie, zice-se excelentă, cu jucătorii e un factor extrem de periculos. Pentru ceilalţi adversari. Dacă îşi păstrează calmul, căci publicul lui Inter e şi exigent, şi agitat, iar acum ar cam vrea trofee, Andrea Stramaccioni poate creşte în valoare direct proporţional cu echipa pe care o pregăteşte.