Pe fugă în sport: rollerderby

Gândiți-vă puțin la sporturile din copilărie şi echivalentele lor de astăzi: cum s-au transformat, cum au evoluat în ceva inovativ şi distractiv. Gândiți-vă la sporturile alternative, la evoluțiile neaşteptate, la hibrizii populari de peste Ocean, care abia scot capul la […]

Gândiți-vă puțin la sporturile din copilărie şi echivalentele lor de astăzi: cum s-au transformat, cum au evoluat în ceva inovativ şi distractiv. Gândiți-vă la sporturile alternative, la evoluțiile neaşteptate, la hibrizii populari de peste Ocean, care abia scot capul la suprafață în țara noastră. Ce ați putea face voi diferit? Ştiu că ne e dificil să apreciem sporturile underground şi cele jucate de o mână de oameni, (,,ciudații”!) după finalul Europa League de ieri, dar hai să facem un astfel de exercițiu.

Eu m-am trezit gândindu-mă la datul ştafetei; aveai de împlinit un task contracronometru, în timp ce   colegii te încurajau în linie şi aşteptau să fugi cât te țin picioarele înapoi pentru a pleca altul. Abia mai respirai la final. Era o combinație de acuratețe, concentrare şi sprint. AI început să te raportezi la  COMPETIȚIE şi CAŞTIG. Erai adulat dacă te mişcai cu viteza luminii şi privit cu reproş dacă te mişcai ca melcul.

Mai târziu, s-a ridicat puțin miza. S-a pus accent pe cooperare, sincronizare şi calm în situații stresante. Cupluri sau părinți şi copii au participat la fuga în tandem, în sac sau legați de picioare. Viteza şi cooperarea au devenit armele echipelor câştigătoare, iar fuga a rămas motorul jocului.

Poate cel mai neapreciat sport competițional din prezent, dar şi cel care a valorizat cel mai mult fuga, viteza şi cooperarea este rollerderby. La prima vedere, ți se pare că vezi o fază de fotbal american pe patine cu rotile, jucata (în majoritatea cazurilor) de fete. Numai fete. Cum arată mixul de blocaje si violență din fotbalul american, patine şi fete îmbrăcate în şorturi colorate aprins? Cel puțin interesant.

Ideea sportului: Avem două echipe a câte cinci jucători, din care unul este “jammer”, cel care câştigă puncte, iar ceilalți patru sunt “blockers”, adică blochează atacurile celorlalți dar şi atacă la rândul lor (defensivă şi ofensivă!). Totul se întâmplă pe un circuit, care trebuie străbătut în sens invers acelor de ceasornic. După ce jammer-ul a trecut prima dată de “pack”, este în poziție de a câştiga puncte. Din acel moment de fiecare dată când este anunțat un “jam” – o repriză specială de 2 minute – el poate aduna puncte dacă reuşeşte să treacă de ceilalți. Simplu în teorie, nu?

Problema:

1. Un jammer este recunoscut după ce trece măcar o dată de ambele echipe, formate într-un grup mai mare sau haită (pack).

2. Un jammer adună puncte doar dacă trece de membrii echipei oponente, inclusiv jammer-ul oponent, realizând o tură de circuit completă.

3. Blocajele sunt dure, strategiile, neprevăzute. Echipele apelează la formarea de ziduri şi grămezi pentru a izola membrul de echipă, forțând grupul să încetinească iar jammer-ul favorizat să treacă mai repede. Săriturile, împinsul în lateral, încetinirile bruşte sunt permise şi duc la ciocniri violente pe track.

În State, echipele de rollerderby au sute de fani înfocați. Sportul începe să prindă renume şi pe ecranele mari (vezi Whip it! cu Ellen Page) şi se zvoneşte că ar putea fi inclus în programa Olimpiadei din 2020.

La noi, ar avea succes un astfel de joc? Ce alte sporturi ai vrea sa vezi mai des promovate in Romania şi de care îți aduci aminte cu drag din copilărie?