Reghecampf, depindem doar de conştiinţa noastră!

Nu l-am cunoscut personal pe Reghecampf. Se aud însă  lucruri despre el. Cele la vedere sînt uşor de sesizat. A fost un superfotbalist. Acum, ca antrenor, e ambiţios. N-a confirmat deocamdată nimic, dar promite măcar prin prisma ultimului sezon din […]

Nu l-am cunoscut personal pe Reghecampf. Se aud însă  lucruri despre el. Cele la vedere sînt uşor de sesizat. A fost un superfotbalist. Acum, ca antrenor, e ambiţios. N-a confirmat deocamdată nimic, dar promite măcar prin prisma ultimului sezon din Liga 1.

Ca om însă, două episoade făcute public îl aruncă în vecinătatea comportamentului de interlop. Şi, culmea, ambele au în prim-plan jurnalişti. Cînd era antrenorul Bistriţei a ameninţat un ziarist local că-l ia la bătaie. A fost la un pas de încăierare. S-a oprit la timp. Povestea a trecut aproape neobservată.  Acum, recidivează.

Evenimentul din Austria cu Remus Răureanu, colegul meu de la Gazetă. Adică din nou un conflict cu un jurnalist. Şi tot o abordare uşor vagabonţească. Antrenorul Stelei şi-a cerut scuze în final, probabil dîndu-şi seama că a fost influenţat, împins să greşească. Înseamnă ceva. E important că şi-a dat seama de greşeală. Altceva e curios. I-a cerut colegului meu să scrie doar ce vrea Reghecampf. Nu ce vede şi ce-i dictează meseria de jurnalist lui Remus. „O să scrii doar ce vreau eu. O să vorbesc cu şefii tăi să faci ce spun eu!”, l-a ameninţat antrenorul. Nimic mai fals în gîndirea lui Reghe. E nou în breaslă şi poate că nu ne cunoaşte foarte bine. Are ocazia de acum încolo.

Totul e şi mai surprinzător mai ales că el a fost educat în stilul şcolii nemţeşti de fotbal. Pînă la urmă şi al civilizaţiei urbane şi sociale de acolo. Cel puţin asta am crezut pînă acum şi-mi doresc să mă convingă şi în continuare că aşa e. Că vine din altă lume, cu metode noi şi cu mentalitate sănătoasă. Nu porni greşit, Reghe! E important! Altfel închei cariera repede.