Domnule TRU, fotbalul e în anul 2008, politic ne-am întors în ’89?
S-a întors stînga? Ştiu. Sînteţi la fel de trist ca mulţi dintre români. Sau nu? PD-L. Da, mulţi i-au votat şi acum trăiesc sentimente amestecate. Parcă de undeva, de sus, îi ceartă morţii Revoluţiei. Prima întrebare: FSN e egal PD-L […]
S-a întors stînga? Ştiu. Sînteţi la fel de trist ca mulţi dintre români. Sau nu? PD-L. Da, mulţi i-au votat şi acum trăiesc sentimente amestecate. Parcă de undeva, de sus, îi ceartă morţii Revoluţiei. Prima întrebare: FSN e egal PD-L plus PSD?
Am avut un prieten bun care era soldat în ’89. A murit împuşcat în gît. L-au găsit cu fruntea lipită de şenila tancului. Pentru ce? Costel Constantinescu îl chema. De undeva, de nicăieri, l-a izbit o bucată de metal ascuţit care se cheamă glonţ. Mai tîrziu am aflat şi noi că n-a fost Revoluţie, ci doar ceva pus la cale de o cucuvea care mai tîrziu s-a cuibărit la Cotroceni. Toţi morţii din ’89 plîng.
Am avut un unchi care a stat vreo 17 ani în puşcăriile comuniste. Din fericire, n-a murit de stomac în celula de 2-3 metri pătraţi în care-şi făcea şi nevoile, şi în care şi mînca terciul ăla fără gust. L-a salvat un coleg care, pe întuneric, i-a dat timp de vreo trei zile să înghită nasturi. L-a minţit că sînt pastile pentru stomac. Genială mişcare. Psihologică, de mare efect. Pentru că Vorovenci a apucat să-şi vadă nepoţii şi să spună în ’92, cînd a murit: „E mai bine, dar tot ei sînt. N-am scăpat”. Tot ei sînt şi acum, domnule Ungureanu? Vă întreb asta pentru că aţi anunţat public că votaţi PD-L. Eu zic că, de fapt, şi eu, şi dumneavoastră am votat pentru un glonţ în gît şi pentru ca nasturii să rămînă pastile de stomac.