Noiembrie, luna dreptăţii în România
La noi, cînd miroase a urnă, sîngele apare din neant pe pereţi, înşelăciunile devin evidente, dubele DIICOT aleargă mai vesel şi mai iute Nu ştiu dacă Elodia e moartă, nu mă interesează dacă ucigaşul e Cioacă. Nu îi apăr pe […]
La noi, cînd miroase a urnă, sîngele apare din neant pe pereţi, înşelăciunile devin evidente, dubele DIICOT aleargă mai vesel şi mai iute
Nu ştiu dacă Elodia e moartă, nu mă interesează dacă ucigaşul e Cioacă. Nu îi apăr pe inculpaţii din „Dosarul Transferurilor”, habar n-am dacă diferenţa dintre banii din acte şi banii primiţi pe fotbalişti le-a ajuns în conturi. Nici hîrtiile lui Florian Walter nu le-am studiat, ştiu doar că-mi pare rău de „U” Cluj. Dacă oamenii ăştia au greşit, să plătească! Dacă nu, să fie sănătoşi!
Eu sînt unul din „Lumea de jos” despre care scria ieri Cristi Geambaşu, unul care i-a ajutat pe stăpîni să creadă că îmi dau „o pîine de mîncat, un joc de jucat”. Cum „adevărul e tot un bun al lor”, mi-a rămas doar nedumerirea.
Aşa că ţineţi-vă bine, uitaţi de orice: s-au descoperit noi pete de sînge în casa lui Cioacă! Fostul poliţist cu uitătură de mistreţ înţelept din serialul OTV. Vă amintiţi? Elodia, substantivul comun din dicţionarul brutal al tragediei în regim de breaking-news. Ţineţi-vă bine, „greii” din fotbal se duc „la răcoare”, zăngănit de cătuşe, curăţenie în fotbal, pam-pam, acu’ e acu’! Mai mult: Florian Walter, urît de suporterii clujeni şi înghiţit de cei ploieşteni, ridicat de DIICOT!
Acţiunea penală se vrea pusă în mişcare în dosarul Elodiei, un dosar vechi de 5 ani. Acum, în noiembrie, cînd e campanie electorală, au apărut petele de sînge! Cei 8 magnifici din fotbal sînt cercetaţi pentru transferuri din vremea cînd „naţionala” mergea la turnee finale. S-a ajuns la Curtea de Apel, s-a amînat de două ori pronunţarea, pentru ca tocmai în noiembrie pe 12, la trei zile după startul campaniei, să se înţeleagă, dintr-un dosar la care nu s-a adăugat nimic, că de fapt s-a greşit, că sînt „de puşcărie, domnule!”. În vară, Walter a plecat şi a lăsat U Cluj pe marginea şanţului, abuzată şi dezbrăcată. Cum de exact în noiembrie s-au pus lucrurile cap la cap?
Înţeleg, din „Lumea de jos” pe unde bîntui, că justiţia e un lucru complicat, că există termen, proceduri şi drepturi. Mai ştiu că fiecare din ele e plătit şi garantat din banii puţini şi proşti ai „Lumii” mele. Pe care o vînturaţi la alegeri şi-o păcăliţi cu mălai, găleţi de plastic şi pixuri de unică folosinţă. Pot să accept şi că sînt naiv, indisciplinat sau prea curios. Dar cu nedumerirea asta, care mi-a rămas, ce să fac? Să cred că în noiembrie sîngele înfloreşte altfel pe zidurile apartamentelor? Să mă conving de infracţiuni despre care luni în şir m-aţi bătut la cap că nu există? Să aştept audierea lui Walter cînd toată toamna nu l-a întrebat nimeni nimic? Să nu fie totul o „cioacă”!