Lumea lui Luţu şi lumea lui Hagi

Chiar dacă e atît de rar, talentul nu ajunge în fotbal, iată o lecţie de bază pentru puştii Regelui de la Viitorul.

Fabulos derapajul lui Luţu, aproape literar şi savuros dacă n-ar fi vorba de întîmplările unui om, de traiectoria […]

Chiar dacă e atît de rar, talentul nu ajunge în fotbal, iată o lecţie de bază pentru puştii Regelui de la Viitorul.

Fabulos derapajul lui Luţu, aproape literar şi savuros dacă n-ar fi vorba de întîmplările unui om, de traiectoria unei vieţi, de drame solide şi superficialităţi comune. Şi mă refer la derapajul fotbalistului, pentru că pe Ionuţ Luţu nu îl cunosc, dar nu mi se pare deloc un derapaj ce face acum. E înjosire? Fiecare avem limitele noastre subiective în a cataloga demnităţile, după ranguri intime. În fond, ce-ar fi putut să facă Luţu?
Sînt zeci de fotbalişti care după ce renunţă la gazon se aşteaptă să devină imediat antrenori. Nu concep că sînt lucruri diferite, nu admit că talentul nu are treabă cu administrarea oamenilor. Eşuează catastrofal uneori, se afundă în mediocritate de cele mai multe ori. Şi se simte că nici măcar nu s-au întrebat: „Chiar vreau asta? Dar mă pricep?”

Între chefurile cu lăutari, driblingurile cu sticle de vin şi investiţiile păguboase, ce meserie ar fi avut vreme să înveţe Luţu? Mie nu îmi pare unul din cei care au păcălit fotbalul, mai degrabă unul care s-a păcălit pe sine. Şi nu definitiv, cîtă vreme vorbeşte astăzi liber despre toate, fără aerul unui înţelepţit brusc, dar cu nonşalanţa unui băiat care a învăţat simplu, pe cîrca lui, că ceva chiar a fost greşit în multelele lui alegeri.

Povestea lui Luţu se repetă rareori. Să nu alăturăm degringolada cumva asumată a lui Luţu de panoplia eşecurilor juvenile de acum. Sînt şi alte vremuri, şi alte conjuncturi. Luţu s-a grăbit să fie tînăr multă vreme, categoria Daminuţă, a îmbătrînit într-un an dorindu-şi să devină bătrîn într-o noapte.

Şi nu-l apăr pe fostul fotbalist. Nu e un exemplu ca sportiv, n-are cum să-ţi fie milă de el ca om, la cîteva mii de euro pe lună, cît spune că primeşte 🙂 Spun doar că Luţu, botezat prea repede „Noul Hagi”, a ajuns tocmai bucăţica de puzzle care lipseşte şi care valorizează proiectul adevăratului Hagi, cel care creşte puşti la Viitorul. Lumea lui Luţu este o lecţie, lumea lui Hagi este proiectul împotriva lecţiei, născut şi prin învăţarea ei.

Puştii de la Academie care au băut cînd au fost convocaţi la „naţionala” pregătită la acea vreme de Ovidiu Stîngă nu au nivelul fotbalistului Luţu. Îl pot ajunge şi depăşi. Nici povestea lui tristă nu o au, dar o pot imita. Acum, cînd încă se poate, să nu uite o vorbă pe care „Hagi Luţu” sigur o ştie din zorii vreunei chermeze cu arcuş: „Din beţie te trezeşti. Din prostie, niciodată”.