Cu cine visăm vara asta?
Pe 8 iunie începe Euro 2012: voi face totul să simt cumva copilăria turneelor finale. Am nevoie de subiectivism, să mă întorc sub bolta de viță-de-vie a bunicilor și să mă bucur pentru Polonia sau Croația.
Visez la o […]
Pe 8 iunie începe Euro 2012: voi face totul să simt cumva copilăria turneelor finale. Am nevoie de subiectivism, să mă întorc sub bolta de viță-de-vie a bunicilor și să mă bucur pentru Polonia sau Croația.
Visez la o finală Olanda-Croația, aștept prăbușirile Italiei și Franței cu o nerăbdare răutăcioasă și neacoperiă. După Liga 1, Barca vs Real, City vs United, fac orice să redevin seara puștiul din curtea bunicilor, urmărind la un televizor vechi, sub bolta de viță-de-vie, un turneu final. Am început să colecționez și abțibildurile cu jucători!
Bătrînii Atenei și Polonia inimii
M-aș bucura ca Polonia să fie măcar acum o echipă, în jurul lui Lewandowski și Błaszczykowski. Ofensiva grecilor e una din cele mai slabe ale turneului, cu bătrînii Gekas și Lyberopoulos, nu-i văd bine dacă apar tot cu tactica show-ului spartan pe teren: eternii Katsouranis și Karagounis, așteptări de la Ninis. Sînt curios ce poate face vrăjitorul Advocaat cu această generație rusă, talentată, dar fără explozie. Sper că Rusia însoțește Polonia în sferturi, poate de pe primul loc. Cehii nu-mi spun nimic, un melanj între contingentul stranier cu Cech-Rosicky-Baros și o arie de fotbaliști de pe la Plzen, Jablonec și Liberec
Risipirea prințului năzuros printre panzere
Poate acum chiar e rîndul Olandei: exceptînd Spania și Germania, „coloșii” nu se simt tocmai bine. Van Persie, Huntelaar, Robben: le știm numele de două vieți, dar au doar 28 de ani, maturitatea productivă. Danezii nu trec de grupe, n-au lider, iar Bendtner și Kahlenberg nu sînt suficienți pentru o nebunie coerentă. CR7 se va pierde în „naționala” Portugaliei. Greul pică pe Moutinho sau Meireles, prințul năzuros va fi util pînă se va plictisi. Nemții profită de un val aiuritor de talent, combinat cu faptul „că-s nemți”. Nu cred în efectele prejudecății, m-aș bucura să se oprească în sferturi, scoși la penalty-uri de o Polonie răzleață sau de rușii compacți. Merg pînă la capăt: trec Germania și Olanda, dar nu-mi place fotbalul cu nemții Khedira, Boateng sau Cacau. În vise sîntem cum vrem.
Adio, Italia! Merg pe Hrvatska!
Îmi place Croația. Echilibrați pe compartimente, cu Corluka și Pranjic în apărare, un mjiloc muncitor și exploziv, cu Srna, Rakitic sau Modric. Aștept mai mult de la Ivica Olic, iar Jelavic are profilul atacantului ideal pentru fotbalul pe care îl presimt la acest Euro. Peste toate, sînt fan Bilic. Bărbatul ăsta a negociat cu fotbaliștii o prietenie colțuroasă și rară. Spania e Spania, admit. Numai că pe jocul lor s-au scris și s-au învățat deja tratate. Irlanda cred că și-a atins limitele ajungînd aici, iar cînd aștepți mai tot de la Keane, jucătorul lui LA Galaxy, e greu. Italia e în șantier, ridică pe umerii lui Pirlo și Di Natale, dar e greu. N-am încredere în Prandelli. Așadar, Spania și Croația mai departe!
Căderea asurzitoare a Bastiliei și-un fior suedez
Ucraina cred că va rămîne gazdă și-atît. O fi Franța în derivă iar Anglia mereu inconstantă, dar Voronin, Tymoșciuk sau Shevchenko deja nu pot să facă mai mult. E grupa ale cărei meciuri le aștept doar ca să văd iluziile francezilor fărîmițate într-un egal șters cu Ucraina, altul trudit cu Anglia sau chiar o înfrîngere zgomotoasă. Bunicul Hodgson are trupă și se va califica ușor, însă pentru locul 2 înclin spre Suedia. E al doilea pariu nătîng pe care mi-l permit, după croați, însă cu mențiunea că Ibrahimovici îmi alege cota: dacă vrea, poate fi zeu. Dacă nu, strică tot ce-ar urzi Kallstrom, Wernbloom sau Toivonen.
Voi cu cine mergeți înapoi în copilăria turneelor finale? Cu cine visăm vara asta?