Apocalipsa, pe sistem

Florin Salam, Șușanu, Mircea Sandu. Primii doi cîntă o manea, “Am afaceri peste tot”. Al treilea pare că o divinizează și trăiește aceste zile de arșiță siberiană transformîndu-și cîntecul în evanghelie. Scrisă în timpul mandatului.

Nașu’ a încheiat halucinant întîlnirea […]

Florin Salam, Șușanu, Mircea Sandu. Primii doi cîntă o manea, “Am afaceri peste tot”. Al treilea pare că o divinizează și trăiește aceste zile de arșiță siberiană transformîndu-și cîntecul în evanghelie. Scrisă în timpul mandatului.

Nașu’ a încheiat halucinant întîlnirea cu foştii/actualii lideri sau nu ai suporterilor: „După modelul primului ministru, ei vor fi grupul meu consultativ în problemele suporterilor”. MS (Mircea Sandu, nu Măria Sa) chiar se crede șef de guvern și vrea să se poarte așa! Dacă fotbalul nu e stat în stat, ci o religie care tălăzuiește mieros și aprig spre scopurile ei centrifuge, MS vrea mai mult. De fapt, gravitează împleticit între portofoliul de prim-ministru și șmecheria lui Bebe Carabină. Cum se zice la Călărași, mutatis mutandis, „bagabont la cravată”.

Codul lui Salam
Maneaua debutează cu o situație de fapt: „Mă dau la televizor ca pe-un mare infractor/ Dar n-au nimic la dosare, că am afaceri legale”. Realitatea Nașului, tălmăcită mai concis decît a reușit Dumitru Almaș cu Legendele Olimpului.
Celelalte „bucăți” interpretate de Florin Salam nuanțează: „Am relații peste tot, sînt șef de clan mafiot/ Gaborii n-au nici o probă că-s din lumea interlopă/ Procurorii s-au jurat să mă vadă arestat/ Telefonul mi-l ascultă, poate-poate mă înfundă”. A verificat cineva ce-i în dvd player la Casa Fotbalului?

He had a dream: Radu Vasile
La cîteva ore după ce Mihai Răzvan Ungureanu a venit la Antena 3, șocul Mircea Sandu m-a izbit în timp ce schimbam pentru prima oară scutecele copilului: președintele FRF chiar încearcă să fie un șef de guvern! El, privilegiatul care o drege cu Platini, o dă la pace şi cu galeriile. Cum ar veni, destinul omului de stat responsabil, român și contemporan: între FMI și mineri. N-a reacționat Nașu’ ca după o întîlnire cu sindicatele? Pariem că s-a visat Radu Vasile în „Pacea de la Cozia”?
Definiția diplomatului Masaryk: „Dictatorii sînt conducători care arată totdeauna bine. Pînă în ultimele zece minute”. Nu m-am descurcat prea bine cu „pampersul”. Mircea Sandu a avut însă un dialog care l-a luminat.

Șușă. Șușanu
Continuăm cu „bucata de rap” din manea, „dată pe bit” de Șușanu, în care viața Naşului, din ultima vreme, se întîmplă. Da, predicţiile horoscopului din ziarele de provincie:

„Mulţi se dau periculoşi că pun ei mîna pe mine / Da’-mi merge capu’ bine, cu ei mă joc teatru bine / C-am relaţii-n lumea-ntreagă, degeaba mă aleargă / Vă daţi şmecheri peste noapte şi-aţi uitat / Că tot eu v-am antrenat / Nimeni n-o să-mi ia locul, aici o să rămîn / Peste tot numărul unu, voi fi jupîn”

Avem tot: presa ticăloasă, abilitățile native și deprinse pe care și le recunoaște smerit, „relațiile în lumea întreagă”, adică staniolul UEFA cu care acoperim Național Arena, în lipsă de acoperiș util. Avem semnalul dat AJF-urilor și patronilor din fotbal, pe care i-a „antrenat”. Și, finalmente, sentința sinceră, triptic de scriere bizantină peste care strălucesc anluminurile: aici o să rămîn, peste tot numărul unu, voi fi jupîn.

Cine e stăpînu’? Cine e jupînu’?
Eșecul de săptămîna asta al Nașului a fost pronunțat public de Dumitru Dragomir, care e mai DD, mai Dan Diaconescu decît Sandu. E scăldat într-o cristelniță ambiguă, are o școală de șacal pe care MS o bănuiește, nu o înghite și nu o posedă. Dragomir intuiește, pe cînd Sandu planifică.
Pe Titanic, Naşu’ se interesează de temperatura apei, dar Mitică e deja prieten cu colegii de barcă. Pe stradă, Mircea Sandu e puștiul care iese la joacă doar după ce și-a făcut temele, învață de la gașcă înjurături pe care le folosește ca naiba, glume porcoase pe care le combină cu „sărutări de mînă” duioase. Joacă rolul păpușarului, dar nu-i din aluatul prestidigitatorului.  Dragomir nu doar pare, ci chiar e din gașcă! Uns șef, dar de-acolo, „cu băieții”.

Fotbalul românesc, un Irak de ocazie
Martor la degringolada lui Sandu, Dragomir și-a făcut timp să iasă din propria avalanșă ca să constate amar: „Acum a început dictatura presei și a unora din galerii”.  Traducerea, în tonul stenogramelor CEx al FRF: „Dom’ președinte, ce dracu’, ori sîntem golani ori nu mai sîntem?”.
Lakhdar Brahimi e un algerian de 78 de ani, consultant și observator ONU. Dumitru Dragomir e un român de 66 de ani. Dictatura de care vorbește Mitică poate fi luată în serios doar dacă într-o celebră declarație a lui Brahimi înlocuim Irakul cu fotbalul dinainte de Sandu și Dragomir:
„Irak este o țară care a fost invadată. Nu e un stat care se prăbușește și pe care voi vreți să îl ajutați. Este o țară care funcționa, bine sau rău, cu un dictator îngrozitor. Dar pe care ați invadat-o”.

P.S.
Florin Mitroi nu e cunoscut ca Florin Salam, dar are și el o melodie celebră, care începe așa: „Pe la 2 şi jumate văd afar’ un girofar / Cînd mă uit, erau mascaţii: zbierau ca să ies afar’ ” 🙂