Crăciunul ca tratament

Ne întoarcem în familii după un an în care am fost propovăduitori tăcuți ai rutinei sfîșietoare, închinată supraviețuirii și pe care fericiri de împrumut ne-o cîrpesc zilnic. Ne înconjurăm de prieteni sau ne ascundem în singurul cuibar în care sportul, […]

Ne întoarcem în familii după un an în care am fost propovăduitori tăcuți ai rutinei sfîșietoare, închinată supraviețuirii și pe care fericiri de împrumut ne-o cîrpesc zilnic. Ne înconjurăm de prieteni sau ne ascundem în singurul cuibar în care sportul, dramele și victoriile lui, valorează acum mult mai puțin decît nuca din cozonaci. Familia.

Toate faulturile par astăzi inutile, toate offside-urile devin derizorii, nici un cartonaș galben nu ne trezește așteptarea celui de-al doilea, pentru echipa adversă. Bărbați ursuzi, cerberi pentru o telecomandă, o noapte în pub, o seară pe stadion.

Pe ecrane, reportaje cu sportivi în vogă tăind porci, mestecînd șorici sau dansînd cu șampanii în mînă. Președinți de club în vile somptuoase, colindători muți cerșind mai natural ca niciodată. Încă un episod din combinația, stingheră pentru mine,  sport – Crăciun – reportaj.  Un fel de piftie cu bucăți de portocală și gust de caltaboș.

Tocmai de-aceea, pentru noi e rugămintea aceasta: pentru cei care în aceste zile “tratăm” cu familie și bucurie adevărată duzina de luni în care ne-am agitat, am răbufnit și ne-am resemnat pentru mingea de fotbal, de baschet, pucul, racheta, spada sau mănușa de box.

Să ne întoarcem cu gîndul, o secundă,  spre marii sportivi care petrec singuri și bătrîni acest Crăciun. Să ne amintim un sfert de clipă de ce-am pierdut veritabil în sport și de ce n-am avut timp să prețuim.

Poate părea prea mult pentru foarte mulți. Dar e și un răspuns la piftia despre care vorbeam.

Crăciun fericit!