Salvaţi-l pe Lucică Bălan!

Zoli Crişan a refuzat să mai trăiască. Ajutat, fostul mijlocaş stelist o mai poate face În ziua în care Steaua a jucat cu Sportul, iar orice meci al Stelei vinde, şi la o zi după jocul Timişoarei cu Rapidul, Gazeta […]

Zoli Crişan a refuzat să mai trăiască. Ajutat, fostul mijlocaş stelist o mai poate face

În ziua în care Steaua a jucat cu Sportul, iar orice meci al Stelei vinde, şi la o zi după jocul Timişoarei cu Rapidul, Gazeta a deschis cu o imagine sepia, de pe la finalul anilor ’80. O fotografie de la un Steaua – Dinamo. Rednic şi Bălan, cu cel puţin douăzeci de ani mai tineri, pe fundalul unor tribune pline pînă la rîndurile de jos, acolo unde fotbalul se vede printre ochiurile plasei de sîrmă.

Ştirea era despre mijlocaşul stelist şi era înfiorătoare. „Lucian Bălan a încercat să se sinucidă”. Spre deosebire de atîţia colegi de generaţie – şi ce fotbalişti erau pe atunci! – Bălan a prins şi ceva din mirajul fotbalului din Vest. A jucat la Beerschot şi la Murcia, nici una vreun El Dorado fotbalistic, dar a făcut-o pe bani adevăraţi. Atunci, în România se trăia cu o inflaţie bună la cursele de galop. Vorba lui Dem Rădulescu, kilogramul de carne avea un preţ dimineaţa şi cu totul altul seara, cînd se întorceau oamenii de la slujbe.

De-a lungul anilor au mai venit veşti proaste despre Lucică Bălan. Împovărat de viaţă şi de datorii, era ba taximetrist, ba ziarist, fără a-şi găsi pe undeva locul. El, omul care a fost titular în toate cele trei mari finale ale Stelei ’86, la Sevilla, Tokyo şi Monte Carlo! În urmă cu cîteva săptămîni i-am urmat într-o emisiune la GSP TV. Părea în regulă. De fapt, ne dăm seama că se căznea să lase impresia asta. Probabil că Bălan a greşit multe la viaţa lui. Continuă şi azi să o facă. Şi în studioul GSP, şi de pe patul din secţia de psihiatrie a unui spital din capăt de ţară şi de lume, la Sighetul Marmaţiei, fostul mijlocaş acuză tratamentul de care a avut parte ca antrenor la copiii şi juniorii Stelei. Acolo de unde a fost dat afară nu în cel mai frumos mod. Poate că nici în cel mai clar.

Dar nu Steaua l-a dus pe drumul despre viaţă şi moarte.  S-a mai scris despre episoade triste din viaţa lui. Jocuri de noroc, datorii mari, divorţul, toate înecate în băutură. Multă băutură. Ce asemănare groaznică între el şi alt fost mare fotbalist al României, Zoli Crişan! Despre aripa Craiovei Maxima, Ilie Balaci spunea că „Zoli a refuzat să mai trăiască”. Lucian Bălan încearcă acelaşi lucru, ba într-un mod şi mai îngrozitor. Zoli Crişan a urcat la Cer măcinat de boală.

„Îmi pare rău, dar nu vreau să discut despre asta”, afirmă Ţiţi Dumitriu, fostul şef al lui Bălan la Centrul Stelei. Ba, tocmai că trebuie să se discute. Sînt mulţi care-l vor judeca pe fostul mijlocaş, fără să aibă dreptul, dar şi mai mulţi care pot să-l ajute. Acum, cînd se mai poate vorbi cu Lucian Bălan şi nu mai tîrziu cînd, Doamne, fereşte!, ne vom apuca să căutăm tot mai trişti imagini alb-negru şi să vorbim la trecut despre un mare jucător al anilor ’80.