S-au întors oamenii
În locul schimonoselilor, pe Ghencea au apărut bezele. Gardurile din fier forjat s-au topit, galeria şi-a văzut de propria echipă
Cartierul Ghencea n-a mai cunoscut o asemenea revărsare de oameni de la meciurile cu Lyon şi Real Madrid. Sau, mai […]
În locul schimonoselilor, pe Ghencea au apărut bezele. Gardurile din fier forjat s-au topit, galeria şi-a văzut de propria echipă
Cartierul Ghencea n-a mai cunoscut o asemenea revărsare de oameni de la meciurile cu Lyon şi Real Madrid. Sau, mai răzleţ, de la vreun derby cu Dinamo. Pînă sîmbătă seară, jucătorii stelişti se obişnuiseră să joace în faţa scaunelor goale. Contra Craiovei au apărut oamenii. A fost ca în povestea aceea cu „două stadioane dacă am fi avut şi tot n-ar fi fost de-ajuns”.
Metamorfoza a mers chiar mai departe. Gigi Becali a fost aplaudat la final, călare pe pragul maşinii, precum odinioară, în Piaţa Universităţii, vă mai amintiţi? Parcă şi Victor Piţurcă e altul. Salută galeria, se bucură alături de fani… Gabi Balint mărturisea cîndva că înaintea marilor meciuri ale Stelei anilor ’80 îi plăcea să-şi arunce ochii către peluze, să vadă cum venea lumea la stadion. În ultimul timp, această imagine se pierduse în văzduh. Apăruseră bannerele, gardurile din fier forjat, ca la Birkenau, intrarea pe bază de buletin, suporteri interzişi. Înjurăturile galeriei, schimonoselile patronului, privirile fioroase ale bodyguarzilor cu ceafa groasă. Cam asta mai însemna un meci în Ghencea.
Ziua de sîmbătă merită ţinută minte. Atmosfera a respirat fotbal cu mult înainte ca meciul să înceapă. Pînă la echipa şi la performanţele cu care se vor mulţumi fanii mai e. Cu tot cu cele 6 puncte din tot atîtea posibile. Ioan Onicaş poate depune mărturie. Dar peste ani, Răduţ şi Bogdan Stancu îşi vor aminti cum priveau ei dinspre vestiare spre peluze ca să vadă fanii venind către stadion.