Frumoasele noastre zile

Ca majoritatea celor care au intrat în presă după Revoluţie, am crescut cu cărţile lui Ioan Chirilă sub pernă. Mondialele de fotbal se jucau, practic, de două ori. Prima dată, rotind antenele spre Sofia ori spre Belgrad. Adi Dobre îşi […]

Ca majoritatea celor care au intrat în presă după Revoluţie, am crescut cu cărţile lui Ioan Chirilă sub pernă. Mondialele de fotbal se jucau, practic, de două ori. Prima dată, rotind antenele spre Sofia ori spre Belgrad. Adi Dobre îşi amintea acum ceva timp în „Evenimentul zilei” că la operaţiunea cu pricina era nevoie de 3 inşi: cel care stătea lîngă televizor să vadă cînd se limpezeşte imaginea, cel de la fereastră, care transmitea mesajul, şi cel de pe acoperişul blocurilor. Apoi retrăiam Mondialul între coperţile lui Nea Vanea.

Cînd Ramona Mânzat mi-a spus că „Frumoasele noastre duminici” a strîns cele mai multe voturi de la cititorii „Gazetei”, m-am cam întristat. Pe primul loc aş fi pus, fără şovăire, „Espana ’82”. Cartea despre Rossi, despre cea mai frumoasă generaţie a Braziliei, despre Hondurasul lui Arzu şi Maradiaga şi despre cel mai frumos meci al tuturor Mondialelor, semifinala dintre Franţa şi Germania Federală. Îmi dau seama însă că cititorii au ales corect. „Frumoasele noastre duminici” e cartea lui „Mexico ’86”, adică a lui Maradona. Ca şi Ovidiu Ioaniţoaia, Ioan Chirilă a fost un mare admirator al decarului argentinian.

Cătălin Tolontan scria odată despre cum venea Nea Vanea în redacţie şi „se aşeza în mijlocul nostru hîţînîndu-se cu scaunul, ca sudiştii în filmele de epocă”. Se întîmpla la „ProSportul” fondat de Adrian Sîrbu. Cînd nu ajungea la ziar, ni se făcea tare dor de el. Se aşeza în colţul reporterilor speciali şi începea: „<Buză>, eşti o fiară! <Manolo>, eşti o fiară! Nanule, eşti o fiară! <Gregoar>, eşti o fiară!”… Aşa ne vedea el, ca pe nişte <fiare>… Buzărin ne-a <trădat> între timp, plecînd pe drumul Brăneştiului. Şi <Gregoar> Cartianu un pic, migrînd către presa generalistă, dovadă că lansează azi la „Bookfest” volumul „Sfîrşitul Ceauşeştilor”.

Nea Vanea se „hîţîna” cu scaunul, redacţia se strîngea în jurul lui, iar el povestea fermecător, precum Rose cea bătrînă în „Titanic”. Vorbea despre Humphrey Bogart, despre Da Vinci, despre Neeskens ori Antognoni. Luaţi mîine cartea scrisă de cel mai mare ziarist roman despre Mondialul marcat de cel mai mare fotbalist din istorie, Diego Armando Maradona!