Da, Generaţia de Aur…
Au fost valoroşi. Au rămas oameni. Foşti mari fotbalişti români au jucat sîmbătă un meci pentru un băieţel din Tîrgu-Jiu
Au fost 1.000 de spectatori sîmbătă în Sala Sporturilor din Tîrgu Jiu la meciul caritabil dintre Generaţia de Aur şi […]
Au fost valoroşi. Au rămas oameni. Foşti mari fotbalişti români au jucat sîmbătă un meci pentru un băieţel din Tîrgu-Jiu
Au fost 1.000 de spectatori sîmbătă în Sala Sporturilor din Tîrgu Jiu la meciul caritabil dintre Generaţia de Aur şi fostele glorii ale Pandurilor. Alte cîteva sute au rămas pe dinafară şi s-au refugiat în transmisia GSP TV. „Dacă am fi avut o sală de cinci ori mai mare şi tot n-ar fi fost de ajuns”, au spus organizatorii. „Păcat că nu avem săli capabile să găzduiască astfel de meciuri”, a comentat Emil Grădinescu. Stai liniştit, Emil, va veni şi ziua aia. Deocamdată, uite, doamna Monica Iacob Ridzi a luat-o de jos, de la infrastructură. Laptopuri, frigidere, telefoane mobile, cumetrii. Hagi, Gică Popescu, Belo, Adi Ilie şi toţi ceilalţi joacă pentru ajutorarea semenilor, iar doamna Ridzi pentru sprijinul clientelei de partid şi de stat. Asta e. Fiecare face ce ştie mai bine.
A fost o după-amiază pe care mia de gorjeni care au avut şansa să o trăiască pe viu n-o vor uita uşor. Pe podeaua sălii au jucat cîţiva dintre cei mai mari fotbalişti pe care i-a avut Romania vreodată. Afirmaţia va fi valabilă şi peste timp. Filigranele lui Hagi au ridicat publicul în picioare. Preluările lui Belo şi stopurile lui Gică Popescu l-au făcut pe Ion Crăciunescu să afirme că „execuţiile astea sînt ca mersul pe bicicletă. Le-au învăţat cîndva şi nu le-au mai uitat”. Cu unele procedee s-au şi născut. Nu întîmplător, sîmbătă au apărut la Tîrgu Jiu două Cupe ale Campionilor, o Cupa Cupelor, două Cupe UEFA, 3 Supercupe şi o Cupă Intercontinentală.
Sorin Cîrţu l-a urmat pe Hagi într-un top al uralelor primite. Jumătate pentru farmecul de jucător, cealaltă parte pentru cariera de tehnician. Paradele lui Silviu Lung au amintit cînd de Cornel Penu, cînd de… Silviu Lung. Pînă la urmă, nici unul dintre cei veniţi n-a sosit pentru un simplu act de prezenţă. Şi-au făcut meseria, ca pe vremuri. Lucru valabil şi pentru fostele vedete gorjene. Ne tot întrebăm dacă putem vorbi despre o Generaţie de Aur. Putem. Mai ales că, faţă de Steaua ’86, România anilor ’90 l-a avut în plus pe Hagi. Văzînd însă deschiderea cu care aceşti oameni îşi pun sufletele şi transpiraţia în scopuri caritabile, îţi vine să mai spui o dată: „Da, au fost o Generaţie de Aur!”
Peste ani, peste foarte mulţi ani, Andrei Glăvan le va povesti copiilor cum a depăşit el momentul de cumpănă al vieţii sale şi cum a petrecut o după-amiază minunată de o mînă cu Hagi, iar de cealaltă cu Gică Popescu.