Răzvan: momentul zero, episodul doi

Pînă acum ne convenea postura de outsideri. Ne speria cea de favoriţi. Ce ne facem de data asta, că nu sîntem nici una, nici alta?

Mînuţele alea două ale lui Blohin ne-au dus într-o grupă despre care se va vorbi […]

Pînă acum ne convenea postura de outsideri. Ne speria cea de favoriţi. Ce ne facem de data asta, că nu sîntem nici una, nici alta?

Mînuţele alea două ale lui Blohin ne-au dus într-o grupă despre care se va vorbi zile în şir că se putea şi mai bine, dar se putea şi mai rău. Discuţii inutile, findcă, vorba lui Ion Crăciunescu, adversarii par OK, noi sîntem problema. Campanii la rînd am ascultat placa obosită potrivit căreia ne simţim mai bine cînd sîntem outsideri, nu cînd sîntem favoriţi. Aşa o fi. Ce ne facem însă de data asta, cînd nu sîntem de nici un fel? Nici favoriţi, că favorită e Franţa, nici outsideri. Pe poziţia asta ar figura Belarus. Mai mult teoretic. Compatrioţii lui Hleb sperie cu un  egal, cel mult două contra echipelor cu gînd de calificare, apoi revin la ale lor. Să convenim că Albania şi Luxemburg reprezintă umplutura. A mai rămas Bosnia. Ştim povestea. Echipă din fosta Iugoslavie. Jucători tehnici, bătăioşi. Echipă periculoasă. Atît de periculoasă încît în ultimele preliminarii noi am venit pe locul 5, din şase!, iar bosniacii şi-au dat duhul abia în baraj, contra lui Cristiano Ronaldo & Co. Faţă de toamna trecută şi-au pierdut antrenorul, pe Blazevici. Miroslav Blazevici, un fel de Radomir Antici, naşul nostru de la Belgrad. A venit Safet Susici, cunoştinţă veche şi aducătoare de amintiri urîte pentru noi. Susici a fost om de bază al sîrbilor la acel de pomină România – Iugoslavia 4-6 ,din 1977. Ce remember-uri vom mai face cînd se va apropia primul meci cu Bosnia!

La cum arată grupa noastră în comparaţie cu celelalte, ar fi şanse ca ocupanta locului 2 să prindă avionul de Polonia sau de Ucraina direct, fără legătura vreunui meci de baraj. S-a mai întîmplat în cazul nostru la Euro 2000, cînd am mers de gît cu Portugalia. Noi pe primul loc, iar Figo pe al doilea. Chiar şi meciul direct de pe Ghencea l-am rezolvat atunci onorabil: unu la unu.

Pentru Răzvan Lucescu e o tragere parşivă. Nimeni nu-i va ierta o eventuală, Doamne-fereşte!, necalificare. La Paris, în septembrie, s-a zis că a fost momentul zero pentru noua echipă naţională. Dar cică adevăratul moment zero e ăsta de acum. Campanie nouă, speranţe noi, punct şi de la capăt, tot tacîmul. Păcat că Franţa va schimba antrenorul. Cu Domenech lipit de scaun am fi putut umbla chiar cu nasul pe sus. Aşa, „cocoşii” vor începe să semene a echipă, asta şi dacă forul de la Paris l-ar pune selecţioner pe Nicholas. Cum care Nicholas? Puştiul acela de 8 anişori care i-a scris zilele trecute preşedintelui federaţiei că şi el ar fi mai bun decît actualul antrenor.