George, Marius şi ciclurile vieţii

Într-o ţară în care deciziile majore se iau cu mare greutate, Dinamo a luat decizia de a se despărţi de Marius Niculae pentru a-i face loc lui George Ţucudean.

Două goluri cu CFR Cluj, patru goluri cu Iaşi şi iată-l […]

Într-o ţară în care deciziile majore se iau cu mare greutate, Dinamo a luat decizia de a se despărţi de Marius Niculae pentru a-i face loc lui George Ţucudean.

Două goluri cu CFR Cluj, patru goluri cu Iaşi şi iată-l pe George Ţucudean devenit, oarecum peste noapte, noul star al lui Dinamo. Prilej numai bun pentru copiatorii de titluri să scoată din cotloanele limbajului de lemn celebrul clişeu „l-a făcut uitat pe Marius Niculae”.

Să ne gîndim un pic! Oare de ce ar trebui să-l uite fanii lui Dinamo pe Marius Niculae? Cînd mult mai simplu ar fi să privească lucrurile exact aşa cum sînt: un schimb de generaţii, un ciclu care se încheie şi unul care începe. Un fel de schimbare post pe post, dar la altă dimensiune, definitivă. Sînt lucruri pe care le trăim cu toţii, indiferent de domeniul în care activăm, căci nimeni nu e etern pe planeta asta. Mai devreme sau mai tîrziu facem cu toţii loc altora mai tineri, căci aşa e viaţa asta construită, la fel cum şi noi, probabil, am dat pe alţii la o parte cînd eram la vîrsta începutului.

Se spune că mult mai important decît o decizie e momentul în care o iei! Mai ales în România, unde, popor emoţional, cum bine zicea Cornel Dinu, oamenii n-au curajul hotărîrilor majore. Dinamo a luat acum decizia despărţirii de Marius Niculae. Grea, clar. Marius reprezintă, şi va reprezenta, indiferent cîte goluri va marca pentru Vaslui, indiferent cîte goluri va marca pentru Vaslui împotriva lui Dinamo, căci asta va trebui să facă, va reprezenta deci o bornă în istoria fotbalistică a clubului Dinamo. A schimbat locul, poate că va schimba şi norocul, căci destule ghinioane a avut în carieră, dar nu are cum schimba trecutul.

Să ne întoarcem la decizia lui Dinamo. Cu un exemplu, păstrînd proporţiile, evident, din fotbalul italian. Roberto Baggio era, în 1995, starul lui Juventus. În umbra sa trăia, la acea vreme, un tînăr al cărui potenţial a fost repede intuit de şefii torinezilor. Amîndoi nu aveau loc, coabitarea, fotbalistic vorbind, era imposibilă. Astfel că s-a renunţat la Baggio, care avea 28 de ani, mizîndu-se totul pe tînărul de 21 de ani. Alessandro Del Piero, despre el vorbim. Ciclul lui Baggio se încheiase, cel al lui Del Piero începea. Şi cine ştie cum s-ar fi derulat cariera sa dacă Juventus n-ar fi avut curajul deciziei de a se despărţi de Baggio.

Nimeni nu poate spune cu certitudine acum că George Ţucudean va marca istoria lui Dinamo. Nimeni n-ar trebui să-şi facă planuri cu el, deşi tare mă tem că asta se întîmplă deja. La 21 de ani, fix ca Del Piero, iată ce coincidenţă!, George e la început. Are calităţi, are talent, dar talentul e ca un copil, trebuie bine alimentat pentru a creşte, iar dozajul e foarte important. Deja i se spune că seamănă cu Ibrahimovici, ceea ce e periculos. Trebuie crescut cu grijă, fără să alerge înaintea timpului, fără să ardă etapele, căci Messi e numai unul.

Apropo de alergat. Spre deosebire de mulţi practicanţi ai acestui sport, George Ţucudean are un avantaj. Nu e sărac. Provine dintr-o familie bine aşezată, care i-a asigurat o tinereţe lipsită de griji. Cei care-l cunosc spun că şi o educaţie corespunzătoare, tipic ardelenească, ceea ce, o spune un bucureştean, e important. Avantajul său e că nu aleargă după bani. Se spune că atunci cînd fugi după bani, fug şi banii de tine. Dacă aleargă din plăcerea de a juca fotbal va reuşi, căci atunci cînd faci ceea ce-ţi place satisfacţiile vin negreşit, indiferent de greutăţi.