“Manita” de Espana

Cu 3 echipe în semifinalele Europa League, Primera Division lansează conceptul clasei de mijloc într-un campionat dominat de Real şi Barcelona „O arreglamos esto, o esta Liga es la mierda de Europa”. Sînt cuvintele lui Jose Maria Del Nido, atît […]

Cu 3 echipe în semifinalele Europa League, Primera Division lansează conceptul clasei de mijloc într-un campionat dominat de Real şi Barcelona

„O arreglamos esto, o esta Liga es la mierda de Europa”. Sînt cuvintele lui Jose Maria Del Nido, atît de „vocalul” preşedinte de la FC Sevilla. „Ori reglăm asta, ori campionatul ăsta e rahatul Europei”, cam aşa ar suna, cu scuzele de rigoare, într-o traducere ce evită totuşi un termen mai dur, cuvintele lui Del Nido. Captate de o cameră tv strategic plasată, jurnalişti drăcoşi există peste tot, la o şedinţă a şefilor de club din Primera Division ce avea ca subiect principal pe ordinea de zi banii obţinuţi din drepturile tv. Nu mai insist, subiectul e arhicunoscut, supărarea lui Del Nido provenind din diferenţa uriaşă între banii încasaţi de Real şi Barcelona din aceste drepturi, în jur de 120 de milioane de euro pe sezon, şi beneficiile pe care le obţin celelalte cluburi.

Deocamdată nu s-a rezolvat nimic. Şi asta pentru că sînt în continuare în vigoare contractele semnate pînă în 2014. Realitatea însă îl cam contrazice pe senor Del Nido. Primera Division are în acest moment 5 echipe din totalul de 8 calificate în semifinalele celor două competiţii continentale intercluburi, iar şansele ca la Munchen şi Bucureşti să vedem cîte o finală spaniolă sînt extrem de mari. O „manita” care confirmă Primera Division ca principala ligă în acest moment, campionatul ce adună nu doar superlativele momentului, Real şi Barcelona, Mourinho şi Guardiola, Messi şi Cristiano, ci şi o clasă de mijloc remarcabilă.

Asta e de fapt ideea. Clasa de mijloc. Orice ţară cu o economie sănătoasă are o clasă de mijloc bine reprezentată. O ţară puternică nu e caracterizată de bogaţii săi, nici de săracii săi, care se găsesc peste tot, ci de cît de puternică e clasa sa de mijloc. Economic vorbind, Spania e o ţară cu multe probleme, paradoxal însă, fotbalul funcţionează.

Valencia, Bilbao, Atletico, favorite în această ordine cred eu la cîştigarea Europa League, asta reprezintă. Clasa de mijloc. A unui campionat unde Real şi Barcelona domină autoritar. În umbra lor s-au dezvoltat însă şi ceilalţi. Poate şi din ambiţia de a ţine pasul cu ele, ambiţie care le-a îndemnat, în lipsa „favorurilor” de care beneficiază cei doi coloşi, favoruri şi nu prea totuşi de vreme ce audienţele globale le indică pe primele poziţii în preferinţele iubitorilor de fotbal, le-a îndemnat, ziceam, să caute soluţii. Soldado, Llorente, Radamel Falcao, iată cîteva.

Emery, Bielsa, Simeone, altele. Şi, poate nu întîmplător, cele 3 semifinaliste din C2 au, fiecare, public extrem de dedicat, „Mestalla”, „Calderon” şi „San Mames” fiind mult peste „teatrele” numite „Bernabeu” şi „Camp Nou”.

Spre exemplu, Anglia nu are, fotbalistic vorbind, o clasă de mijloc asemănătoare. Acolo sînt 6 cluburi foarte bogate, City, United, Chelsea, Arsenal, Tottenham, Liverpool, care se manifestă destul de trufaş faţă de Europa League, văzînd-o un soi de pas înapoi ca imagine, iar după ele se cam naşte o prăpastie. Poate Newcastle să fie, oarecum, în „middle class”, eventual Liverpool cu a sa cădere. Faptul că Europa League nu e tratată foarte serios de aceste echipe de top are o consecinţă imediată în exprimarea echipei naţionale. La fel şi în Italia, care acum plăteşte factura nepăsării, pierzîndu-şi un loc în Champions League.

Germania vine tare din urmă, avînd şi avantajul unei economii foarte puternice, plus tipica organizare nemţească, astfel că n-ar fi de mirare ca în sezonul viitor să găsim Bundesliga în situaţia de azi a Primerei. Nu întîmplător, Germania e următoarea favorită la Euro 2012, după Spania, Anglia, Italia şi Franţa, fiind o treaptă mai jos.