Dineu cu neamuri proaste

După Dinamo Zagreb-Lyon, UEFA ar putea să-şi schimbe logo-ul, din „Respect” în „Suspect”. Cele întîmplate în Croaţia fac ca eliminarea lui Manchester United să treacă în plan secund

S-a mai dus o ediţie a Ligii Campionilor. Nu, nu e nici […]

După Dinamo Zagreb-Lyon, UEFA ar putea să-şi schimbe logo-ul, din „Respect” în „Suspect”. Cele întîmplate în Croaţia fac ca eliminarea lui Manchester United să treacă în plan secund

S-a mai dus o ediţie a Ligii Campionilor. Nu, nu e nici o greşeală. Miercuri s-a terminat Liga Campionilor în acest sezon, din februarie avem altă competiţie, Champions League, cu dueluri eliminatorii, cu marile forţe rămase, în general, în lupta pentru trofeu, cu partide peste care nu va putea plana nici un fel de dubiu.

Asta e deja o problemă pe care UEFA ar trebui s-o ia în calcul. Atunci cînd în cea mai importantă competiţie din lume apar momente penibile, e cazul ca, prin birourile de la Nyon, cineva să-şi pună nişte întrebări. Atunci cînd la un tradiţional dineu de gală, cu invitaţi unul şi unul, permiţi brusc intrarea unora care nu ştiu cum să se îmbrace, cum să folosească furculiţa sau cum se ţine paharul de vin, ba nici nu fac vreun efort să înveţe, ei bine dacă faci toate astea, pe ideea de a deveni simpatic şi de a obţine dreptul de a sta în capul mesei, rişti. Rişti ca unii să verse vinul pe pantalonii de firmă ai celuilalt, rişti ca altuia să-i sară homarul pe pieptul vecinului, pentru că nu ştie să-l consume, sau, mai rău, rişti ca masa să se termine cu rîgîitul satisfăcut al unuia care s-a îmbuibat, a mîncat eventual şi din farfuriile vecinilor, iar acum poate părăsi incinta, cu burdihanul plin, dar şi cu senzaţia că la anul va fi tot acolo.

Cine sînt invitaţii de lux se ştie. Cine sînt cei cărora li s-a permis accesul iar se ştie. Care sînt momentele penibile? Să fim serioşi. Vi s-a părut că la Zagreb s-a jucat în Liga Campionilor sau în Liga a doua de la noi. Aş fi putut să spun în Liga 1, dar i-aş fi jignit pe vajnicii blătuitori de la noi, care transformau blatul într-un roman poliţist în comparaţie cu prăpădiţii de la Zagreb. Să conduci cu 1-0 ca să pierzi cu 1-7 e fie o tîmpenie fără margini, fie o lipsă totală de scrupule. Apropo, cît să fi fost cota live a unei victorii a lui Lyon la scorul de 1-0 pentru Dinamo? Sau alte cote, pe goluri marcate într-o repriză. Pe de altă parte, n-ai cum să nu faci legătura cu cele două goluri anulate lui Ajax şi ceea ce s-a întîmplat în Croaţia. Această inflaţie de echipe modeste, mulţumite că doar au respirat acelaşi aer cu bogaţii şi dispuse la a se prostitua pentru un interes material minor, e responsabilă pentru situaţia de faţă. Cine credea că, în comparaţie cu FRF, UEFA e un fel de Tibet, cu şefii stînd în lotus, împărţind dreptate conform perceptelor budiste, are motive să mai reflecteze. Iar cine crede că şmecheria, hoţia, golănia nu există decît în limba română se păcăleşte groaznic!

Să rămînem totuşi între granzi. Măcar pe final. Eliminarea lui Manchester United, trecută uşor în plan secund de cele întîmplate la Zagreb, e marea surpriză a anului. Şi e o confirmare a unui parcurs neregulat al lui United, început, paradoxal, la momentul victoriei cu Chelsea. Cu meciuri gri, cîştigate greu, uneori nemeritat, prestaţii modeste, scoruri strînse. Se vor căuta explicaţii, se vor şi găsi, fără îndoială. Viitorul însă e important, felul în care va fi gestionată această criză, de asemenea. E nevoie de entuziasm, dincolo de experienţă, de entuziasmul unui nou început. Sau doar al unui început.
E o întrebare pe care cred că şi-o pun mai mulţi. Mi-e greu să scriu ceea ce urmează. Tastele sînt parcă mai fierbinţi. Dar, oare, sir Alex, cu tot respectul, n-ar fi, oare, timpul să…??

P.S. E un val de entuziasm propagandistic care merge deja pe ideea unei finale, la Bucureşti, între City şi United. Ar fi un scenariu perfect. E bine totuşi să nu ne grăbim. Competiţia e lungă, iar Europa League nu e acelaşi lucru cu Champions League. Şi pentru că se joacă joia.