Ce vor unii de la fotbal?

Oamenii cu bani intră în fotbal pentru diferite avantaje? De ce a intrat Gigi Becali în fotbal? Avantajele sale ca finanţator al Stelei sînt astăzi inexistente

N-am avut ocazia pînă acum să încep vreun dialog cu Gigi Becali. Sînt […]

Oamenii cu bani intră în fotbal pentru diferite avantaje? De ce a intrat Gigi Becali în fotbal? Avantajele sale ca finanţator al Stelei sînt astăzi inexistente

N-am avut ocazia pînă acum să încep vreun dialog cu Gigi Becali. Sînt alţii deja specializaţi în asta. N-o să caut să-i devin simpatic, încercînd să-l înţeleg. N-o să mă aliniez majorităţii care consideră că este responsabil pentru depersonalizarea celui mai popular brand fotbalistic al României. Nici măcar n-o să încerc să-i devin antipatic. Am o singură întrebare, nici măcar o întrebare, o simplă curiozitate: ce vrea, de fapt, Gigi Becali de la fotbal?

Chiar, de ce intră oamenii cu bani în fotbal atunci cînd intră?
În cazul unora pentru notorietate, exemplul aşa numiţilor „oligarhi” din spaţiul ex-sovietic, pentru care capitalul de notorietate e foarte important, ajutîndu-i fie să-şi deruleze sub alte auspicii afacerile, curate sau nu, fie să-şi spele într-un fel banii, fie să-şi întoarcă spre comunităţile locale anumite servicii. Sau, nu neapărat în ultimul rînd, să încerce, sub umbrela celebrităţii, să se apere de eventuale reacţii adverse, numite simplist „reglări de conturi”.

Alţii, în general cazul americanilor, pentru a obţine profit. Vezi cazul celor care au cumpărat Manchester United, Liverpool, Arsenal, AS Roma. Acţionînd pe căi obişnuite de business, credite bancare, negocieri, plan de investiţii şi de rentabilizare.

Unii au văzut în fotbal o cale de a se relaxa. În general posesorii de petro-dolari. N-au nevoie de imagine, nici de bani cît timp rezervorul de petrol şi gaze funcţionează. Au mers fie în zona unde au studiat, fie într-un port unde-şi pot ancora iahtul, mai aproape de staţiunea preferată, fie într-un oraş al luminilor mereu aprinse şi al distracţiei mereu prezente.

Să revenim la curiozitatea mea. Gigi Becali a obţinut notorietate. Corect. Acum 10 ani, era doar „vărul lui Giovanni”, asta deşi avea mai mulţi bani ca el. La ce i-a folosit notorietatea? În politică deocamdată a eşuat, cu excepţia mandatului de europarlamentar, obţinut graţie unei arestări comice prin absurdul ei. Imaginea sa în acest moment e mai degrabă negativă, asta în ciuda ajutoarelor pe care le oferă celor care au nevoie şi apelează la el. Iar asta clar din cauza situaţiei de la Steaua. Nici măcar apropierea de cele Sfinte, pe care n-o mimează, căci s-ar observa, nu-i acordă un plus de simpatie.

Afacerile sale, în aceşti aproape 10 ani, pare că n-au luat vreun avînt uluitor. Spre exemplu, Florentino Perez a reuşit, în primul său mandat, să-şi crească de 10 ori cifra de afaceri, graţie influenţei generate de şefia lui Real Madrid. Pe aici, pe la noi, alţii parcă au ieşit mai bine. Unii au strîns ceva hoteluri, ceva voturi, ceva puncte în Ligă şi ceva milioane de euro profit rapid. Sigur, mai sînt şi unii cu probleme, o dezafiliere, o retrogradare, un domiciliu forţat peste Ocean, dar intră în sfera excepţiilor, a realităţilor româneşti.

Profitul financiar din fotbal nu ştiu cît a existat. Cînd desfiinţezi centrul de juniori, cînd marketingul e văzut ca o molimă, cînd PR-ul se face haotic, cînd brandul de succes e dat pe mîna rudelor, n-are de unde să vină cîştigul. Din jucători, nici atît. Cînd cumperi dimineaţă după părerea unui autonumit cancelar, la prînz după concepţia unui bun camarad, iar seara după ideile altor oameni din fotbal, te trezeşti cu un lot supraetajat, pe care ai dat bani, dar pe care nu-l poţi rentabiliza.

Curiozitatea mea merge mai departe. Oare de ce nu vrea Gigi Becali că copieze modelul lui Berlusconi, de exemplu. De acum 25 de ani. Să pună un şef peste echipă, pe care să-l lase în pace să numească antrenor după concepţia sa, să facă transferuri după o strategie, să încerce să găsească şi alte surse de finanţare, să aducă sponsori eventual. De ce nu vrea să stea la lojă, să bea şampanie cu oameni politici sau de afaceri, în timp ce angajaţii săi fac treabă pe teren. De ce nu vrea să se folosească de capitalul de imagine pe care-l oferă brandul Steaua cîştigător? De ce nu vrea să fie simpatic tuturor, nu doar unui număr de jurnalişti? De ce oare nu vrea să schimbe o strategie ce nu i-a adus nimic în ultimii ani?
De ce oare a intrat în fotbal, dacă toate aceste lucruri nu le vrea?