Arhiva

Toate articolele
Cele mai noi articole de Arhiva
De cînd îl știu

Vara lui 1987. Radio București difuza lunea o emisiune de sport, “Magazin sportiv”, o retrospectivă a săptămînii precedente. Acolo, de ceva vreme, Ovidiu ținea o rubrică. În vara aceea, după Wimbledon, a recitat, cu vocea sa joasă și gravă, o […]

...

Ponta a vrut să se folosească de imaginea lui Halep în campanie, dar ea l-a refuzat

Mai întîi știrea, fără comentariu. În perioada 2-16 noiembrie, prim ministrul Victor Ponta a făcut presiuni la Simona Halep pentru un meci de imagine. Schimbul de mingi ar fi urmat să aibă loc la clubul Stejarii, care aparține omului de […]

...

Reunirea de la Rahova

Ieri, de ziua lui Gică Popescu, Hagi i-a strîns și au mers la Rahova. Pe Stelea și pe Didi, pe Dumitrescu, pe celălalt Ilie, „Cobra”, pe Gâlcă, pe Gabi Balint. Plus Chivu, cel care va putea spune peste ani că […]

...

Revoluție în fotbal declanșată de comentatorii TVR! » Iată 10 informații care vor bulversa Universul :)

FIFA a decis să-i introducă pe cei 8 comentatori TVR în albumele Panini. Mario Balotelli a anunțat pe Twitter că oferă 4 Bocanaci și 3 Mihoci pe un Șelaru. Celebrul comediant american Dave Chappelle a declarat că a ajuns la […]

...

Ion Țiriac, bomba nucleară și o demonstrație de meserie

Sînt 12 ani de atunci. Un interviu cu Ion Țiriac pe tema finalei de Cupa Davis cu SUA, cea de la București, din 1972. Bogdan Enoiu și trupa sa de la McCann au organizat atunci un eveniment superb, „Rejucarea unui […]

...

Hai să dansăm! Nu, hai să facem PAŞI de dans

Postul ăsta aştepta de ceva zile într-un ungher, prin mintea mea. Cred că de vreo trei zile cam aşa, după o zi de prezentări la facultate şi un mers pe autobuz de-a dreptul deprimant. Vroiam să protestez – a, nu […]

sâmbătă, 21 ianuarie 2012, 10:25

Postul ăsta aştepta de ceva zile într-un ungher, prin mintea mea. Cred că de vreo trei zile cam aşa, după o zi de prezentări la facultate şi un mers pe autobuz de-a dreptul deprimant. Vroiam să protestez – a, nu legat de protestele de la Universitate, nu în acel moment. N-aveam abonamentul la sală la îndemână să dau nişte pumni zdraveni la Tae-bo deci next best thing: acasă, muzică şi dans.

Eu aşa îmi vărs frustrările.

Ştiu că mulţi văd dansul ca pe o manifestare de euforie, la mine e doar o manifestare. Atât. Poate căpăta multe forme, poate izbucni din multe motive. Dansul, pentru mine, este expresivitate. Şi libertate. Nu mă urc pe mese, nu acopăr tot ringul de dans, nu sunt un Neo năucitor. Şi de multe ori n-am audienţă, nici nu vreau. Deschid muzica, închid uşa, mă simt ca în studio-ul meu personal, într-un fel de ,,Step Up” fără miză.

Sunt în acele momente, dacă vreţi, o Sasha Fierce – ceea ce definea Beyonce ca fiind un alterego al ei care poate orice şi oricând. Dansul face asta – exprimă ceea ce tu nu poţi prin vorbe, arată ceea ce ţie ţi-e teamă să arăţi la lumina zilei. Poate o luptă interioară sau un vis cum de multe ori construieşte Răzvan Mazilu pe scenă, o nevoie de recunoaştere şi de forţă cum vezi la hip-hop crews sau pur şi simplu să deţii perfecţiunea şi graţia, în cazul balerinelor. 

Cloud Gate Dance Theatre, Taiwan

Dansul competiţional? Încorsetează. Am fugit de el când eram mai mică. Am renunţat de frică când pe la 10 ani stăteam singură cu mai mult de 10 studenţi în rând la Casa Armatei să dansăm cha-cha-cha. Apoi am plecat de la Liceul Pedagogic când nu îmi ieşeau paşii de vals. Sincer vorbind, îmi ieşeau, numai că nu suportam să repet aceeaşi mişcare fără muzică, trebuia să adaug ceva ,,spice” mişcărilor 🙂 Am detestat mecanica rigidă, am detestat să “învăţ” paşii standard de dans, când eu simţeam că dansul nu se învaţă, se creează şi NICIODATĂ nu voi dansa de două ori la fel. Nu din proprie iniţiativă oricum 😉

835030.jpg

Dar urmăresc campionatele naţionale şi Cupa României la dans sportiv. Dansatorii fac ca lucrurile să pară atât de uşoare şi îî admir. Admir determinarea, dedicaţia, tehnica – e mecanică, e disciplină, e sport. Nu mai e doar un hobby. Mai există expresivitate şi creaţie? În mâna coregrafului..uneori, nu în aria competiţională.

Dansul…se merită să îl priveşti ca sport şi competiţie? Sau ca hobby şi creaţie? Unde se pierde mai mult decât se câştigă?

Nu uitaţi că vă aştept mai des la discuţii pe http://www.facebook.com/timplibergsp şi https://twitter.com/#!/TimpLiberGSP .

Comentarii (7)Adaugă comentariu

Catalina Zaharia (8 comentarii)  •  22 ianuarie 2012, 7:57

Ce-i drept, dansul competitional inspira eleganta si tehnica bine stapanita, dar tot mai frumos de privit mi se pare dansul liber 🙂

gabi (1 comentarii)  •  22 ianuarie 2012, 20:47

Te inseli profund cand spui ca spui ca in dansul sportiv nu exista expresivitate si creatie. Intr-adevar, ea nu este accentuata in randul celor incepatori dar, un adevarat coregraf stie foarte bine sa includa si arta la nivel inalt. Partea sportiva te pregateste ca sa arati ce vrei tu respectand niste reguli care pe masura ce avansezi par din ce in ce mai manipulabile. La inceput trebuie sa repeti mecanic, pana ce corpul ti se obisnuieste.. la fel e peste tot.. balet, hip-hop, etc. Apoi, cand esti pregatit, poti sa creezi ce stare vrei tu.. trebuie doar sa simti muzica. Tehnica nu iti da decat instrumentele cu care sa iti desavarsesti creatia 🙂

Mara Pruna (19 comentarii)  •  23 ianuarie 2012, 11:35

@Gabi, ai dreptate. Raspund acum pentru a lamuri viitoare neintelegeri. Cand am scris articolul mi-a fost teama sa nu se inteleaga ca ii vad pe dansatorii profesionisti care participa la competitii doar ca niste roboti; nimic mai fals. Numai ca, in orice competitie, sunt pasi standard pe care trebuie sa ii faci, figuri pe care trebuie sa le incluzi, altfel juriul te taxeaza (vorbim de dans sportiv, da?). Cum zici si tu trebuie sa simti muzica – si atunci cand muzica te indreapta spre miscari ,,neconventionale”, ce faci – te supui ei si dai peste cap toata coregrafia (intr-un sens bun) sau te inclini in fata pasilor deja stabiliti de ani buni de scolile de dans?

Mihaela (7 comentarii)  •  23 ianuarie 2012, 19:34

Imi place ideea de dans doar de dragul de a dansa, de a te elibera, de a-ti manifesta starea de spirit de moment. Prea multe persoane au in cap faptul ca dansezi bine numai daca ai miscari cum vezi in Step UP sau in competitiile de la televizor, dar eu cred ca poti sa dansezi cum vrei atata timp cat tu te distrezi si te simti bine.

Georgescu Cristina (6 comentarii)  •  23 ianuarie 2012, 19:46

De dansat, intradevar, danseaza oricine, dar asta nu inseamna ca e mai frumos decat dansul competitional. Prefer oricand sa ma uit la emisiuni gen America’s best dance crew and so on decat la oameni obisnuiti. macar acolo vezi tehnica/eleganta si creativitate.

La ce ne mai uitam? « ti.me (130 comentarii)  •  29 ianuarie 2012, 12:00

[…] Mara, Roxy, Alina, Radu voi cum stati cu listele? Share this:FacebookTwitterTumblrEmailPrintLike this:LikeBe the first to like this post. […]

ally_aria (1 comentarii)  •  2 februarie 2012, 14:39

Acum mai multi ani, faceam si eu ca tine. Ma refugiam in spatiul meu personal si dansam pentru mine. Fara coregrafii, inhibitii, audienta. Este o eliberare f mare si o exprimare a ceea ce suntem noi cu adevarat. Ma bucur ca mi-ai adus aminte de asta…trebuie sa revin la vechile obiceiuri 🙂

Comentează