O afacere şi o întrebare

Cît de profitabil e, pînă la urmă, transferul lui Pantilimon la Manchester City?

Cea mai spectaculoasă tranzacţie din fotbalul românesc în ultimii ani. Lovitură de imagine. Operaţiune complexă. Cam aşa au arătat în presa noastră comentariile după transferul lui Costel […]

Cît de profitabil e, pînă la urmă, transferul lui Pantilimon la Manchester City?

Cea mai spectaculoasă tranzacţie din fotbalul românesc în ultimii ani. Lovitură de imagine. Operaţiune complexă. Cam aşa au arătat în presa noastră comentariile după transferul lui Costel Pantilimon la Manchester City. Dincolo că, de exemplu, Radu Ştefan la Lazio ori Săpunaru la Porto nu par cu nimic mai prejos, nici pentru Pantilimon şi nici pentru Poli „lovitura de imagine” nu este chiar atît de profitabilă!

Iată de ce. Pentru Poli, în primul rînd, 350.000 de euro, cît încasează de la City, nu e o sumă colosală. Vorbim totuşi de unul dintre cei mai buni portari din România, dacă nu cumva cel mai bun. „Operaţiunea complexă” e, pînă una alta, foarte simplă. Pînă pe 10 ianuarie anul viitor, City trebuie să activeze opţiunea de cumpărare definitivă, cu 3,1 milioane de euro. Dacă o va face, va fi foarte bine. Dar dacă nu? La fel de bine, dar pentru City. Care are dreptul să ceară încă un împrumut pe un an, tot contra 350.000 de euro. Iar logica spune că aşa va şi face. Şi să aştepte apoi pînă în 10 ianuarie 2013 ca să-şi exercite o altă opţiune de cumpărare definitivă, pentru 4 milioane de euro. O marjă de timp de 17 luni, timp în care cei de la City se vor lămuri dacă merită investiţia. Plătind 600.000 de euro, plus 50.000 pe lună, salariul portarului nostru. Nimic exagerat pentru un club care dă 45 de milioane pe Kun Aguero şi-l plăteşte lunar pe Joe Hart cu 500.000 de euro. Bravo lor, au ştiut să facă afaceri!

Pentru Pantilimon, teoretic, ar fi un pas înainte. Teoretic. Pînă la practic, mai e. Căci, în acest moment, titulatura sa e aceea de rezervă a lui Joe Hart. Care Hart e cam titularul postului în „naţionala” Angliei, are 24 de ani, la fel ca şi Pantilimon, şi n-a dat semne că ar trebui înlocuit. Ca portar, a fi rezervă e un pic mai complicat. Pentru un jucător de cîmp există multe posibilităţi. Numai la noi se mai vorbeşte despre 11 titulari şi mai multe rezerve, căci în fotbalul adevărat există noţiunea de lot cu 18 posibili titulari. Sînt meciuri multe, rotaţii, accidentări, suspendări, conjuncturi, fiecare are şansa lui. Ca portar însă e un pic mai greu, opţiunea Cupei Ligii (Cupa Angliei începe pentru City abia în ianuarie) nefiind foarte concludentă. Iar atunci cînd îţi aştepţi cu multă anxietate rîndul e posibil ca starea, plus dorinţa de a-ţi arăta valoare, să se transforme în nesiguranţă. Iar cine crede că exista varianta vînzării ui Hart e în mare eroare, City neintrînd în categoria cluburilor obligate să vîndă pentru buget.

În acest moment, cu o lună înainte de meciul cu Franţa, posibilitatea ca Pantilimon să repete, pe noul stadion din Bucureşti, prestaţia bună de pe Stade de France e destul de mică. Asta pentru că destul de mici sînt şansele ca el să debuteze la City pînă atunci. Poate că pentru el era mai bine să caute o variantă intermediară. O echipă, mai mică decît Manchester City ca dimensiuni şi impact mediatic, care să-i ofere şansa de a apăra constant. Şi de unde să plece către mai bine. Nici Udinese nu era o variantă, şi acolo e un titular indiscutabil, Handanovici.

Poate că Pantilimon e mai bun ca Hart. Important e să aibă ocazia s-o şi arate.