Inter vrea modelul Milan

Numindu-l pe Gasperini antrenor, Moratti face ce a făcut Berlusconi în vara trecută cu Allegri La începutul săptămînii, două cluburi de prim rang în peisajul continental, vorbim aici de Chelsea şi Inter, nu aveau încă stabilit antrenorul. Între timp lucrurile […]

Numindu-l pe Gasperini antrenor, Moratti face ce a făcut Berlusconi în vara trecută cu Allegri

La începutul săptămînii, două cluburi de prim rang în peisajul continental, vorbim aici de Chelsea şi Inter, nu aveau încă stabilit antrenorul. Între timp lucrurile s-au lămurit. Chelsea s-a orientat spre Villas Boas, „The Special 2”, fostul adjunct al lui Mourinho din perioada „Stamford Bridge”, noua senzaţie a fotbalului european. FC Porto face încă o afacere, stabilind o altă premieră, căci 15 milioane de euro plătiţi doar pentru a elibera de contract un tehnician reprezintă o bornă neatinsă pînă acum.

Inter s-a hotărît mai greu. Massimo Morratti a părut luat prin surprindere de decizia lui Leonardo de a abandona corabia, de bine ce fusese confirmat la finalul sezonului trecut, unul încheiat de el totuşi onorabil, raportat la felul în care începuse, cu Benitez. Imaginea lăsată de Inter în această perioadă a fost mai degrabă haotică, toată această orbecăială pe la uşa unuia sau altuia dintre antrenori nefiind, în mod clar, demnă de un club mare. După atîtea nume vehiculate, s-a mers pe varianta Gasperini. Şi ar trebui pus punct.

Numai că e punct şi virgulă. La 53 de ani, Gian Piero Gasperini n-are în spate nici un reper care să-l recomande ca şef al unui vestiar cu foarte multe probleme, cu foarte multe orgolii, cu foarte multe caractere puternice, egou-uri care se ciocnesc frecvent, rareori însă în folosul echipei. Benitez şi Leonardo ştiu cel mai bine. Format, ca jucător, la Juve, n-a apucat nici un meci oficial la Torino, traiectoria sa fiind presărată cu nume relativ mici, căci Palermo la finele anilor ’70 nu reprezenta nici măcar ce reprezintă azi. Iar ca antrenor, echipa de tineret a lui Juve, Crotone şi, 3 sezoane şi ceva, Genoa, de asemenea.
Senzaţia lăsată e a unei numiri „de urgenţă”. Accentuată şi de durata contractului, un an plus opţiune pe încă unul. Pare un antrenor de tranziţie spre vara viitoare, cînd va fi şi Euro şi s-ar putea elibera ceva nume, gen Capello sau Blanc. Se zice că Morratti are o obsesie, Guardiola, pe care speră să-l convingă în 2012 cu un proiect ademenitor.

Revenind la Gasperini, e posibil, ba chiar e probabil, ca sucesul Milanului cu Massimiliano Allegri să fi fost un model şi pentru Inter. Căci Allegri avea şi el în spate o carieră, jucător şi antrenor, la fel de modestă. Propulsat la Milan de două sezoane bune la Cagliari, dar, mai ales, de fotbalul spectaculos arătat în Sardinia, Allegri s-a dovedit o mutare reuşită. Gasperini are şi el o etapă profesională asemănătoare, cea de la Genoa, pe care a adus-o, în sezonul 2008-2009 pînă pe locul 5, cu un joc estetic şi foarte ofensiv. Că a fost, în campionatul imediat următor, demis de Genoa după doar 10 meciuri e o altă poveste şi ţine de dinamica meseriei de antrenor, căci nu cred că există cineva care să aibă certitudinea că Allegri va fi la Milan şi la anul pe vremea asta.

De aici încolo e liber la speculaţii. Dacă Gasperini va folosi acelaşi 3-4-3 de la Genoa, dacă va avea Chivu probleme, dacă va pleca Eto’o sau Maicon, dacă, dimpotrivă, Diego Milito şi Motta, reinventaţi practic de Gasperini la Genoa, vor renunţa la ideea plecării. Şi tot aşa. Pînă pe 27 august e vreme de discuţii.

O întrebare îmi vine în minte, la final: dacă Allegri a fost bun la Milan, Gasperini e bun la Inter, sau, extrapolînd, Guardiola a fost bun la Barcelona, Villas-Boas la Porto, iar exemplele pot continua, de ce n-ar fi bun Ciobotariu la Dinamo? De ce se grăbeşte toată lumea să tragă concluzii şi să îngroape un antrenor înainte ca el să-şi înceapă cariera?