Şi cu 2014 ce facem?

Mircea Sandu spune că obiectivul noului selecţioner ar urma să fie calificarea la Euro 2016, dar nu pomeneşte nimic despre Mondialul din Brazilia

Pînă cînd Hagi va fi confirmat în funcţia de selecţioner, să vorbim puţin de Brazilia! Nu, […]

Mircea Sandu spune că obiectivul noului selecţioner ar urma să fie calificarea la Euro 2016, dar nu pomeneşte nimic despre Mondialul din Brazilia

Pînă cînd Hagi va fi confirmat în funcţia de selecţioner, să vorbim puţin de Brazilia! Nu, nu de „amicalul” cu Brazilia, un meci care, pe cît de apetisant sună pentru oricine din afara „familiei fotbalului românesc”, pe atît de neinteresant s-a dovedit pentru unii dintre fotbalişti. Să vorbim despre Mondialul din Brazilia. Cel din 2014, pentru cine a uitat.

Se pare că unul dintre cei care au uitat e Mircea Sandu. Voit ori mai degrabă maliţios, preşedintele FRF menţiona că obiectivul noului selecţioner va fi calificarea la turneul final al Euro 2016 şi nu prezenţa la Campionatul Mondial din Brazilia. În amalgamul de idei creat de euforia succesului cu Bosnia, plecarea lui Răzvan şi posibilitatea ca o parte importantă a Generaţiei de aur să revină în prim-plan, un amănunt important a scăpat atenţiei. Anume că la Euro 2016, care, apropo, se va desfăşura în Franţa, vor participa 24 de echipe naţionale.

Nu e chiar un detaliu. Calificarea la această ediţie a Euro va fi mult mai simplă, mai ales în condiţiile în care, spre deosebire de ultimele două ediţii, avem o singură ţară gazdă. O privire rapidă spre actualele preliminarii ne arată 51 de echipe la start, plus două calificate direct. Pentru 2016, e posibil să mai apară un nume pe harta fotbalului, provincia deja independentă Kosovo, dar asta schimbă puţin datele problemei. Aşadar, avem un total de 52 de aspirante (minus Franţa), din care 23 se vor şi califica. Ceva mai puţin de jumătate.

E posibil ca Mircea Sandu să încerce să pună o ştampilă pe valoarea din ce în ce mai scăzută a fotbalului românesc. Face o mare greşeală atunci cînd omite dintre obiective prezenţa la Mondial. Mai ales că el însuşi e cel care a guvernat şi guvernează prăbuşirea.

Europeanul e un turneu final important. E însă ceva regional. Mondialul este însă altceva. E planetar, e locul de adunare a întregii lumi, centrul atenţiei tuturor. Oricine zdravăn la cap îşi doreşte să fie acolo, mai ales cineva care a fost şi a scos ceva rezultate. E posibil să nu putemreuşi calificarea. Dar a nu-ţi propune măcar acest lucru echivalează cu un plonjon într-o mocirlă de mediocritate din care greu vom ieşi, dacă vom  mai ieşi vreodată.

Nu cred că Hagi, aşa cum îl ştim cu toţii, nu-şi propune să ducă România la Mondialul din Brazilia. Rezultatele mari sînt atinse atunci cînd îţi propui obiective mari. Cînd încerci să te autodepăşeşti, să dobori obstacole, să fii mai bun decît, poate, îţi permite realitatea. Aşa au venit performanţele noastre din trecut, aşa au reuşit Hagi şi colegii săi de generaţie să ajungă între primele 5 echipe ale lumii. Dacă s-ar fi mulţumit doar cu participarea, dacă ar fi mers la alibi, am fi plecat acasă mult mai repede. Şi n-am mai fi vorbit acum de Generaţia de aur.