La nemţi se poartă galben

Remarcat acum 4 ani pentru analizele pe care le făcea în emisiuni televizate, Jurgen Klopp a devenit omul momentului în Germania Acum 4 ani şi jumătate, pe timpul Mondialului german din 2006, un tip blond, cu ochelari şi un cert […]

Remarcat acum 4 ani pentru analizele pe care le făcea în emisiuni televizate, Jurgen Klopp a devenit omul momentului în Germania

Acum 4 ani şi jumătate, pe timpul Mondialului german din 2006, un tip blond, cu ochelari şi un cert aer de intelectual era descoperit de telespectatorii posturilor ARD şi ZDF pentru excelentele sale analize tehnico-tactice de după fiecare partidă. Era Jurgen Klopp şi nu era chiar un necunoscut, de vreme ce antrena în Bundesliga, pe Mainz. Dar nici un personaj mediatic nu era, puţinele momente de prim-plan fiind, de regulă, atunci cînd sărbătorea cu mult entuziasm golurile marcate de echipa sa. Turneul final i-a oferit însă mult mai multă celebritate, iar felul în care explica fazele şi „desena” pe ecranul tactil cu care fusese dotat, o invenţie de ultimă generaţie pe atunci, l-a ajutat să-şi schimbe, printre specialişti şi conducători de club, imaginea de „zăpăcit”.

Paradoxal, celebritatea nou dobîndită nu l-a ajutat prea mult, căci, în sezonul imediat următor Mondialului, Mainz a retrogradat. Căutat încă de atunci de cluburi din prima ligă, Klopp a decis să rămînă la Mainz, clubul vieţii sale totuşi, la care activase ca jucător 11 ani şi apoi imediat ca antrenor încă alte 7 sezoane. A mai stat un an în a doua divizie, dar a continuat să apară la televizor, acum cu detaşarea celui neimplicat direct, să analizeze şi, după cum el însuşi avea să declare mai tîrziu, să înveţe din greşelile celor pe care-i critica sau din performanţele celor pe care-i lăuda.

În vara lui 2008, pe undeva şi pe fondul imaginii pe care şi-o formase, căci altfel un club mare îşi permite greu să angajeze un tehnician din liga secundă, Bayern şi Borussia Dortmund au bătut la uşa sa. Grea alegere, ce-i drept. A cerut ceva timp de gîndire. Bayern i-a uşurat-o, alegîndu-l în cele din urmă pe Klinsmann, o decizie proastă de tot, între noi fie vorba. Aşa că a mers la Dortmund. Un oraş îndrăgostit de fotbal, cea mai ridicată medie de spectatori din Europa, dar şi cel mai cald public din Germania. Adus însă în pragul depresiei de o echipă, Borussia, campioană în 2002, dar tot mai departe de elită. Au urmat doi ani de căutări, de încercări, de progres totuşi, mai întîi un loc 6, apoi un loc 5.

Astăzi, Jurgen Klopp e omul momentului în Germania, iar comparaţiile cu Guardiola nu mai contenesc, căci Borussia chiar joacă un fotbal atractiv, estetic, într-un ritm extrem de tineresc. Exact ca şi coloana sa vertebrală, cei doi fundaşi centrali, Hummels şi Subotici, mijlocaşii Nuri Şahin, despre care se zice că e mai bun ca Mesut Ozil, japonezul Kagawa şi Grosskreutz sau atacantul polonez Lewandowski avînd toţi 22 de ani. Plus „diamantul” Gotze, 18 ani.

Momentul de glorie al echipei a fost sîmbăta trecută, cînd a spulberat orice îndoială învingînd, pe Bayern cu 3-1 chiar pe „Allianz Arena”. Şi doar un cataclism poate face ca galbenul Borussiei să nu fie culoarea dominantă a Bundesligii la finalul sezonului. Atunci va fi momentul de glorie al lui Jurgen Klopp. Momentul în care va intra cu drepturi depline în galeria antrenorilor. Iată un om care a ştiut să folosească faptul că „apare pe sticlă”.