Real şi-a pierdut emblema, Raul şi-a părăsit marea dragoste

După 16 ani, Raul a plîns la despărţirea de Real Madrid » La 33 de ani, cel pentru care se inventase sintagma „Raul Madrid” a ales să plece în Bundesliga, la Schalke, unde va juca în următoarele două sezoane

Vine […]

După 16 ani, Raul a plîns la despărţirea de Real Madrid » La 33 de ani, cel pentru care se inventase sintagma „Raul Madrid” a ales să plece în Bundesliga, la Schalke, unde va juca în următoarele două sezoane

Vine un moment în viaţă cînd trebui să ştii să spui stop. Cei care ştiu cînd să se oprească sînt cei a căror imagine va rămîne mereu albă, insesizabil estompată de griul momentelor neplăcute, inevitabile în partea de final a oricărei cariere, atunci cînd anii încep să cîntăreasca mai mult decît calităţile, iar dorinţa nu mai poate ţine locul putinţei.

Introducerea de mai sus se referă la o informaţie ce a ajuns cu siguranţă în orice casă: Raul a plecat de la Real Madrid. Ştirea în sine ar trebui să fie însă alta: Raul nu s-a retras, ci a plecat la altă echipă, în altă ţară, în alt campionat, în alt fotbal decît cel cu care a fost obişnuit. În altă parte.

În acest moment, „RAUL Madrid” s-a desfiinţat. A rămas doar Real Madrid, cel mai mare club al secolului trecut, brandul numărul 1 din fotbalul mondial, dar emblema sa de pînă acum a plecat. Sau i s-a sugerat să o facă, iar el a acceptat elegant, ca un cavaler ce-a fost în toată cariera sa colosala, în care n-am aflat ce tip de fotomodel ar agrea în patul său, ce maşină şi-a mai luat, ce tatuaj sau freză şi-a mai făcut ori care este marca de chiloţi care i se potriveşte cel mai bine, la ce ceas se uită cînd se trezeşte ori ce gel de păr foloseşte. Raul a făcut bani, şi nu puţini, jucînd, marcînd goluri după goluri, rupîndu-şi picioarele la propriu pentru albul clubului de suflet, punîndu-şi numele şi, pînă la urmă, viaţa la dispoziţia unei entităţi ce înseamnă, în primul rînd, milioane de suporteri pe toată planeta. Iar în plan personal, pe care s-a sfiit mereu să-l afişeze, e un model agreat şi apreciat de toată lumea. O căsnicie fără pată, 5 copii şi nici o legendă deochiată.

Despre Raul se pot spune multe. Fiecare are propria caracterizare, fiecare are propria impresie. Unanimă este însă aprecierea pe care întreaga Spanie a simţit nevoia să o aducă acestui jucător care, într-o perioadă cînd „naţionala” iberică nu era cea mai bună din lume, a fost „El Siete de Espana”, şeptarul care stingea orgoliile şi strîngea speranţele în jurul numelui său.

Despre Raul se pot scrie multe. E de ajuns să priviţi cifrele sale ca sa aveţi imaginea unui fotbalist adevărat. Iar dacă va avea cineva curiozitatea să afle cîte dintre golurile lui Raul au fost decisive pentru Real ar descoperi adevărata explicaţie a sintagmei „Raul Madrid”. Şi cu toate astea, Raul n-a fost niciodată Balonul de Aur, deşi a avut 6 nominalizări, n-a fost campion european şi nici mondial, deşi a jucat 102 meciuri pentru Spania. Cîteodată viaţa nu-ţi aduce chiar toate recompensele pe care le meriţi. De aceea, la despărţirea de clubul inimii sale, Raul n-a avut parte de un stadion plin, aşa cum, spre exemplu, a primit Cristiano Ronaldo cînd a fost adus. Poate că lacrimile de ieri ale căpitanului aveau o legătură şi cu asta.