Chivu şi zîmbetul său de campion

Internaţionalul român s-a arătat în mare formă la şedinţa de pregătire de ieri, risipind dubiile legate de prezenţa sa în finală

Jose Mourinho nu putea fi altfel decît în centrul atenţiei. Doar e „Special One”, nu? Trebuie căutat destul de […]

Internaţionalul român s-a arătat în mare formă la şedinţa de pregătire de ieri, risipind dubiile legate de prezenţa sa în finală

Jose Mourinho nu putea fi altfel decît în centrul atenţiei. Doar e „Special One”, nu? Trebuie căutat destul de aprig prin statistici pentru a găsi o finalistă care nu s-a antrenat pe stadionul finalei, în ziua de dinainte. Ei bine, Inter n-a făcut-o. Mai bine zis Mourinho, pentru că, s-a văzut asta perfect şi ieri, Inter egal Mourinho. Portughezul a ales Valdebebas, centrul de antrenament al lui Real Madrid, parcă special pentru a deschide şi mai larg uşa discuţiilor şi speculaţiilor în legătură cu viitorul său.

Reacţii în lanţ
Decizia portughezului a stîrnit o reacţie în lanţ. Cum la „Bernabeu” erau programate cele două conferinţe de presă, a lui Bayern la prînz, a Interului spre seară, plus antrenamentul oficial al nemţilor, această paranteză de 15 kilometri şi cam o oră prin traficul madrilen a făcut ca reprezentanţii mass-media să încerce să-şi ia măsuri suplimentare. Una dintre ele, grăbirea formalităţilor de acreditare.

Numai că, previzibil, toţi ziariştii au gîndit cam în aceeaşi direcţie şi au luat cu asalt, la ora 11, cînd era anunţată deschiderea, centrul de acreditare. Unde s-a format brusc o coadă de cîteva sute de oameni nervoşi, coadă pe care madrilenii ce treceau prin zonă o priveau cu destulă mirare. Nu înţelegeau ce-i cu acest Turn Babel, căci se vorbeau toate limbile pămîntului, majoritatea cuvintelor fiind sudalme de apreciere sinceră pentru UEFA şi regulile sale.

Florentino, băiatul deştept
În fine, după fix o oră şi 45 de minute, îţi poţi agăţa la gît cartonaşul cu poză, poţi privi cu compasiune la tichetul care-ţi oferă posibilitatea unui prînz „media” exact la ora stabilită de Mourinho pentru pregătire. Dar şi la tricoul făcut cadou de organizatori, care, fiind măsura M, nu-ţi poate folosi decît pentru un cadou simpatic unei amatoare de suveniruri.

Primul pas odată făcut, urma partea mai dificilă. Aceea a drumului spre Valdebebas. Însă nimic nu e greu, căci bancnotele inspirat denumite euro s-au obişnuit deja să rezolve orice. Taximetristul se cheamă Paco Gonzales. El ţine cu Real, ceea ce uşurează misiunea de recunoaştere a zonei. „Ciudad Deportiva Alfredo Di Stefano” e un perimetru născut din nimic, în mijlocul unei zone oarecum deşertice, unde stîlpii de la diferitele instalaţii de nocturnă şi albastrul tribunelor de la ministadionul cu cîteva mii de locuri dau senzaţia unei staţii spaţiale în mijlocul abisului selenar.

Coincidenţa face ca drumul să treacă prin faţa celor 4 turnuri construite pe locul unde era „Ciudad Deportiva” a lui Real. În precedentul mandat, Florentino Perez a vîndut terenul Primăriei Madridului. Apoi a primit de la aceeaşi Primărie terenul de la Valdebebas, dar şi multe sute de milioane pentru a construi, cu firma sa de construcţii, ACS, cele 4 turnuri pomenite. Unul dintre ele este acum un hotel, unde a ales să tragă chiar Bayern. Evident că şi la Valdebebas tot firma lui Florentino a fost implicată.

OK-ul lui Chivu
După această scurtă paranteză economico-financiară, ce demonstrează că meseria de „băiat deştept” nu s-a inventat în România, să trecem la obiectivul deplasării, antrenamentul oficial al lui Mourinho. Nu, nu-i nimic greşit, aşa a părut şedinţa portughezului, căci Jose a fost exact în mijlocul ostilităţilor. Cu greu îl băgai în seamă pe Massimo Moratti, care se plimba nestingherit pe margine, în camaşă şi cravată, dar fără sacou, căci a fost destul de cald. La fel de greu ieşea în evidenţă Luis Figo, mai trendy costumat, jeanşi şi tricou negru. Toţi ochii şi toate camerele de luat vederi îl vizau pe Mourinho. Inclusiv o frumoasă ziaristă de la TVE – despre ea s-a speculat în trecut că ar fi avut o relaţie mai mult decît profesională cu olandezul Sneijder -, care i-a indicat cameramanului său să urmărească mişcările lusitanului.

Altfel, cine a dorit să obţină o pistă asupra formulei de start a Interului n-a putut, căci Mourinho n-a dat nici una. Iar antrenamentul în sine n-a arătat nimic neobişnuit. Însă opinia aproape unanimă a ziariştilor italieni este că va fi prezent în primul „11” Cristian Chivu. Care a apărut cu un look nou la Madrid, ras complet pe cap, dar avînd zona operaţiei unsă cu o cremă protectoare, pesemne pentru a se proteja împotriva soarelui destul de puternic.

Chivu a fost foarte activ în şedinţa de pregătire ce n-a durat mai mult de 45 de minute. Atît în plan sportiv, cît şi din cel al stării de spirit, participînd din plin la diversele glume făcute de colegi. Dacă la partea fizică n-a purtat celebra-i deja cască, atunci cînd s-a trecut la diversele exerciţii cu mingea, Cristi şi-a pus-o pe cap, nu înainte de a turna în ea jumătate de sticlă de apă.

Deşi scurt, antrenamentul a fost foarte intens, după principiul lui Mourinho: „te antrenezi după cum joci, dar joci după cum te antrenezi”. La final nu s-au făcut declaraţii de nici un fel, Chivu izbutind să răspundă la întrebarea Gazetei Sporturilor (singurul ziar din România prezent la antrenament) „cum eşti?” cu degetul mare ridicat în sus, semn că e OK, dar şi cu un zîmbet pentru fotografie.

Zîmbet pe care l-am dori repetat mîine seară, la finalul partidei.

După Jose contra Pep, avem un alt duel interesant
Maestrul şi discipolul
Van Gaal şi Mourinho sînt, în felul lor, speciali. Dacă va fi portughezul „The Special One” ori dacă olandezul îi va rămîne superior se va vedea la sfîrşitul finalei

Va fi din nou meciul lui Mourinho. Nici nu putea fi altfel. Vedeţi şi toată tevatura creată cu antrenamentul oficial al Interului şi vă veţi convinge. Dar va fi şi al lui Van Gaal. După Jose contra Pep, la semifinală, acum vine la rînd o altă poveste: discipol contra maestru. Mourinho contra Van Gaal.

Vorbim despre doi tehnicieni care nu admit altă situaţie decît aceea în care ei sînt liderii. Şefii. Conducătorii cu puteri absolute. Ca o paranteză, îşi pune oare cineva la noi întrebarea de ce în ultimii ani echipele care au cîştigat ceva important au avut pe banca tehnică personalităţi uriaşe, şi nu simple marionete? Răspunsul e simplu. Numai aceste personalităţi pot stăpîni un vestiar plin de tot felul de caractere, cu tot felul de idei, capricii, principii.

Mourinho stăpîneşte perfect arta războiului, căci la el toate meciurile importante asta par. Are un stil incredibil de a atrage presiunea asupra lui, transformînd-o într-o ură pe care dă senzaţia că o adoră. În ziua în care va rămîne fără inamici va rămîne fără argumente, căci la el totul se duce la nivel personal. Dacă nu eşti tare, eşti condamnat, e principiul său. Ştie că unica manieră de a cîştiga, fie că eşti superior, dar mai ales cînd eşti inferior, este aceea de a-ţi maximiza virtuţile, mulîndu-le pe slăbiciunile adversarului.

Van Gaal e tipul care spune ce gîndeşte, dar o face privindu-te în ochi. Cei inteligenţi apreciază asta, cei slabi nu pot supravieţui alături de el, pentru că aceştia mereu vor căuta o scuză. Echipele sale joacă mereu la cîştig, e fidel şcolii Ajax, cu aplecare spre ofensivă, dar nivelul de competenţă în lot e foarte mare, jumătăţile de măsură nu sînt acceptate. A cîştigat o Ligă, dar a trecut mult de atunci, iar a repeta gestul acum ar însemna o întoarcere în prim-plan, de unde eşecul la cîrma „naţionalei” Olandei l-a scos într-un fel.

În teorie, ambii merg pe 4-3-3, dar şi unul, şi celălalt vor putea face azi schimbări. E o finală unde mult mai important e să nu faci greşeli, să nu primeşti gol. Ambii vor putea forţa cu doi mijlocaşi centrali, Zanetti-Cambiasso, respectiv Van Bommel-Schweinsteiger. De aici, lucrurile pot varia. Van Gaal va aşeza probabil o linie de 3 în faţa celor doi, Robben-Muller-Altintop, cu Olici în atac. Dacă juca Ribery, era un lucru cert, aşa, fără francez, s-ar putea merge şi pe un 4-4-2, cu Robben şi Muller în benzi, plus Olici şi surpriza Gomez în faţă, pentru a se bate cu argumente cu Samuel şi Lucio.

La Mourinho e mai simplu. Pandev, Sneijder şi Eto’o în spatele lui Milito. Varianta Balotelli nu pare decît un revulsiv pe final, căci de la SuperMario mereu te poţi aştepta la orice, dar nu neapărat ceva bun. Aşa cum a făcut ieri, la antrenament, cînd în mijlocul unui exerciţiu 6 contra doi s-a enervat brusc, fiind la mijloc, şi a bubuit mingea ce-l intersecta, trimiţînd-o spre autostrada din spatele bazei.