Piciorul nostru, devenit mîna altora

„Mîna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte pomană”. Care e povestea noastră?

Au trecut 12 ani de la Slovenia, Rudonja, ploaia aceea înghesuită între şubele fanilor de pe Ghencea, 24.500 de pinguini cu inimile deschise să-l vadă pe […]

duminică, 13 octombrie 2013, 9:18

„Mîna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte pomană”. Care e povestea noastră?

Au trecut 12 ani de la Slovenia, Rudonja, ploaia aceea înghesuită între şubele fanilor de pe Ghencea, 24.500 de pinguini cu inimile deschise să-l vadă pe Hagi la Mondiale ca antrenor.

Multe au trecut, norocul şi ghinionul rămîn aceleaşi, înţeapă ritmic limitele noastre de-a accepta dezamăgirile şi de-a trata bucuria. Nostalgie? Dar cum vă gîndiţi la fotografiile pe care aţi refuzat să le faceţi, cuvintele pe care le-aţi tăcut, fericirile de care v-aţi privat acum 12 ani?

Am fost la mîna noastră. Una incapabilă să apuce de picioare ocazia şi să o scuture concret, cu dexteritate de prestidigitator, să iasă din seara de noiembrie pasul spre Coreea de Sud şi Japonia. N-am fost în stare să convertim Gică Popescu, Mutu, Adi Ilie, Dorinel Munteanu şi Sabău în calificare.
Să nu ne minţim că printr-un fals tratat de antropologie mutantă ne e dat mereu să stăm la mîna celorlalţi. Am ratat cînd am fost în cărţi, am şi aşteptat degeaba în multe rînduri. Acum, mai mult decît spre 5-0 aproape ireal cu Estonia, suflul ni se va întoarce obsesiv spre Istanbul. Depindem, nu mai controlăm decisiv. Fotbalul ne poate răsplăti, ca să întărească lemnul din limbă şi paradoxurile. Dar de ce să o facă? Pentru ce?

O replică celebră: „Mîna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte pomană”. Şi noi vrem pomană! Am cîştigat şi-am pierdut cu Turcia, dar vrem la baraj. Avem 1-8 în duelul cu batavii, vrem şi turcii să piardă. Ne-am fracturat parcursul pînă „mîna noastră” a dispărut. Gratis, în fotbal, înseamnă pomană.

Am spus vreo poveste? Cum a început? Avem vreun personaj? Care e punctul nostru de ritm, culoare, estetică fotbalistică, creativitate, funcţie de care ne recunoşti şi fără de care Mondialul n-ar fi la fel?

Răspuns facil: există şi alte naţionale aride, ba unele au cîştigat şi trofee!, să ne bucurăm de şansă şi să ne vedem acolo.
E convenabil, dar atunci cînd nu aştepţi pomană! Cînd „mîna noastră” înseamnă „piciorul nostru” şi nu se transformă într-un ochi pîlpîind spre tabela de la Istanbul.

Comentarii (6)Adaugă comentariu

uapxela (16 comentarii) • 13 octombrie 2013, 13:06

adevăr grăieşti.

Tarziu Valentin, Tg. Jiu (43 comentarii) • 13 octombrie 2013, 14:10

Sa presupunem ca Olanda, va fi invinsa in Turcia,, iar noi batem Estonia, astfel, noi ajungem la baraj ! Cu cine ? N-are importanta ! Si sa presupunem ca vom castiga si barajul ( cam multe presupuneri ! ..) Deci, mergem la „mondiale” ! Si ce o sa facem acolo ? Vacs cu perje ! Noi nu meritam la mondiale; n-avem echipa competitiva.. Cu matel, cu catel, cu purcel, cu dodel… haideti sa fim seriosi ! Mai bine sa ne axam, pe calificarea la campionatul european…. unde am avea sanse, daca n-ar fi Piturca selectioner ! … Ma uit la ” nationalele ” altor tari europene; Anglia, Italia, Franta, Olanda… Ce selectionate valoroase au ! Asta si pentru ca au naturalizat multi jucatori din alte tari, cu precadere din Africa , unde jucatorii au constitutie nativa ! Au fost si la noi cativa fotbalisti care puteau fi naturalizati, dar la noi, ca la nimeni; nu se poate naturaliza un fotbalist, decat daca sta aici minim 5 ani, cunoaste bine limba romana … In cinci ani, oricat de bun ar fi fotbalistul perceptibil a fi naturalizat, este epuizat fizic, si nu mi prezinta interes pentru fotbal ! Englezii au naturalizat un fotbalist, a doua zi dupa ce a pasit pe pamint englez ! La noi, nu se poate ! Poate sa ne explice cineva, de ce ?

mihaic3001 (8 comentarii) • 13 octombrie 2013, 15:32

Corect. N-avem ce căuta acolo deoarece n-avem echipă competitivă. Preferam înfrângeri pe linie în această toamnă ; cu Ungaria acasă, cu Turcia, un 0-0 la andorieni şi o înfrângere acasă în faţa Estoniei tocmai pentru că asta era cea mai curată „soluţie” să fi scăpat de Piţurcă şi acoliţii săi, în speranţa (cum a spunea dl. Tarziu Valentin, Tg. Jiu) unei calificări decente la europene.
Da, să presupunem că ne calificăm la baraj, la Mondiale, la dracu cu cărţi – pe lângă faptul de a fi clovnii Mondialului, mai grav este că se amână cu vreo 10 ani o reformă adevărată şi la nivel de Naţională, exact cam cât ne-am mai pricopsi cu Piţurcă pe la Naţională. Să fie clar – nu avem echipă de Mondiale, nu avem antrenor, şi nu putem face nici un rahat cât timp acest „no-name” va fi antrenor. Sper ca Turcia să piardă cu Olanda, aşa cum sper ca şi România să piardă acasă cu Estonia, tocmai ptr. a pieri pe „limba noastră”, situaţie care ne-ar putea scăpa de Piţurcă şi care să însemne cu adevărat resetarea Naţionalei.
Iar celor care vin cu argumente „patriotice” de genul „e competiţie să fie jucată şi România a terminat pe 2” sau „aşa ar trebui să ne spânzurăm ştiind că odată vom muri”, le spun atât – uitaţi-vă în jurul vostru şi nu fiţi ridicoli !

Adrian Vandras (1 comentarii) • 13 octombrie 2013, 15:47

Domnule Tariu Valentin, in Anglia e la fel ca in Romania. Un jucator are nevoie sa joace minim 5 ani in Premier League, numaratoarea incepand doar de cand fotbalistul in cauza a implinit 18 ani. Cel mai recent exemplu este belgianul Adnan Januzaj care joaca pentru Manchester United. Fotbalistii cu origini africane/sudamericane/etc. pe care ii stii jucand pentru tari europene sunt nascuti in Europa sau au cetatenia de multi ani.

Dar pentru romani este tipic sa creada ca Romania e tara lui papura voda si sa vada lucrurile doar intr-o anumita directie. Doar ca fapt divers, daca parerea romanilor despre Romania s-ar schimba (in sensul sa nu mai gandeasca ca toate cele rele se intampla doar in Romania), am duce cu totii o viata mai buna. Numai bine!