Susţinătoare de efort?

Moartea lui Daniel Jarque, capitanul lui Espanol Barcelona, se adaugă la lunga listă a dramelor ce lasă fără cuvinte lumea fotbalului. Chiar n-ai ce să mai zici atunci cînd un tînăr de 26 de ani, puternic, doar era fundaş central, […]

Moartea lui Daniel Jarque, capitanul lui Espanol Barcelona, se adaugă la lunga listă a dramelor ce lasă fără cuvinte lumea fotbalului. Chiar n-ai ce să mai zici atunci cînd un tînăr de 26 de ani, puternic, doar era fundaş central, şi aparent sănătos se stinge ca o lumînare din cauza unui stop cardio-respirator. La cîteva zile după ce trecuse cu bine peste un amănunţit control medical, se presupune, efectuat la clinici de cel mai înalt nivel.

Dincolo de condoleanţele ce trebuie adresate familiei lui Dani Jarque şi de constatarea amară a imprevizibilului ce pluteşte peste viaţa fiecăruia, nu se pot trece cu vederea coincidenţele tragice din fotbalul spaniol. În urmă cu doi ani murea Antonio Puerta, anul trecut Ruben De la Red păcălea moartea doar datorită competenţei medicilor lui Real Madrid, acum s-a întîmplat ce s-a întîmplat cu Jarque. Toţi 3 oameni tineri, de la cluburi mari, doborîţi de misterioase afecţiuni cardiace.

Şi revine astfel în actualitate problema dopingului, a medicamentelor, a acestor susţinătoare de efort pe care le iau fotbaliştii, de multe ori fără să ştie ce bagă în organismul lor. Şi care dau efecte secundare diverse, atacînd în special inima, creierul şi sistemul circulator. Spania este o ţară foarte relaxată în privinţa controalelor, dar tare mă tem că România este şi mai relaxată. La noi, problema dopingului parcă nu există, nimeni nu vorbeşte despre ea, deşi avem şi noi încă proaspăt în minte cazul Hîldan. Şi nici nu sînt foarte convins de calitatea acestor substanţe care ajung la noi pe cine ştie ce căi, într-o stare de tăcere de-a dreptul criminală.

E momentul ca toate aceste semnale să fie auzite. E momentul să luăm problema în serios şi să facem ceva în acest sens. Jucători, antrenori, doctori, toţi ar trebui să fie preocupaţi. Nu trebuie să se întîmple o tragedie, nu trebuie să pierdem o viaţă, pentru ca lucrurile să se mişte.

Să mori la 26 de ani e prea mult, chiar şi din dragoste de fotbal.