Ce ar trebui să se ştie la Steaua şi la Dinamo

Ar trebui să se ştie că sînt echipele-etalon ale României. Nu se discută forma de moment, ci poziţionarea istorică. Steaua şi Dinamo reprezintă nordul şi sudul fotbalului nostru, reperele cele mai importante. Au cele mai multe titluri, au cei mai […]

Ar trebui să se ştie că sînt echipele-etalon ale României. Nu se discută forma de moment, ci poziţionarea istorică. Steaua şi Dinamo reprezintă nordul şi sudul fotbalului nostru, reperele cele mai importante. Au cele mai multe titluri, au cei mai mulţi suporteri, iar aici statisticile nu pot fi contestate, sînt cele mai cunoscute branduri în străinătate.

La Steaua şi la Dinamo ar trebui să se ştie că nu merge cu jumătăţi de măsură. Cu amatorisme. Cu acţiuni care să compromită tocmai ideea de brand construită cu atîta greutate de-a lungul timpului.

Spunea Johan Cruyff acum destui ani că Barcelona şi Real Madrid, care în Spania reprezintă cam ce ar fi la noi Steaua şi Dinamo, funcţionează după principiul vaselor comunicante. Cînd una e sus, cealaltă trebuie să fie obligatoriu mai jos. Ideea a fost reluată şi de Xavi zilele acestea, într-un interviu din Marca. Sigur, cele două au fost şi în situaţii oarecum egale, dar egale în slăbiciune, nicidecum în succese. Situaţii cînd altele erau premiantele Spaniei.

S-a întîmplat şi la noi. Şi se întîmplă şi acum. Nu vă luaţi după clasament. Dinamo şi Steaua trec prin momente destul de proaste. Ambele. Simplul fapt că şi într-o parte, şi în alta se aşteaptă cu înfrigurare pauza de iarnă dovedeşte că în vară, atunci cînd se cimentează de fapt echipele, s-a judecat cu amatorism. S-au adus jucători cu duzina, pe bani suficient de mulţi, dar nu după ce aveau nevoie echipele în sine, fotbalistic, ci după ce aveau nevoie unii.

La Steaua, de exemplu, e un exces de mijlocaşi defensivi. Rădoi, Ovidiu Petre, Lovin. Peste ei a fost adus Tiago. Care, indiferent cît de bun pasator zice-se că ar fi, tot închizător e. Să fii mai bun pasator ca Lovin zău că nu e o mare calitate. E evident că Steaua avea nevoie de un jucător de ultimă pasă. Eventual, şi de dribling. Care să lumineze jocul şi să-i pună în valoare pe cei din faţă. De ce n-a fost luat un astfel de jucător?

Dinamo, în schimb, are clar nevoie de un închizător. Să admitem că pe Mărgăritescu nu l-a vrut antrenorul. Foarte bine, se mai întîmplă, s-au văzut cazuri. Dar cine a venit în loc? Diakite? Să fim serioşi. Echipa stă în Ropotan, care nu e şi nu va fi prea curînd un închizător. De multe ori bezmetic, fără să gîndească, vezi intrările zmintite la adversari ori acele slalomuri pe care spectatorii nepricepuţi le apreciază, dar care se încheie în 80 la sută din cazuri cu pierderea balonului, situaţie critică în condiţiile în care şi jucătorul respectiv şi-a pierdut poziţia. Incapabil să dea o pasă, să realizeze tranziţia între faza ofensivă şi cea defensivă, Ropotan poate fi cel mult soluţia de rezervă, cum a şi fost de fapt, a lui Mărgăritescu. Ori a lui Alexa, care, aud, ar putea reveni din iarnă. Ca şi Steaua, Dinamo are de rezolvat problema jucătorului de ultimă pasă. Care ar putea fi Cristea, Adrian Cristea, dar el musai trebuie să aibă o concurenţă care să-l mobilizeze. Iar ca variantă de închizător, eu l-aş proba un pic şi pe Julio Cesar, care se vede că ştie fotbal. Măcar probat ar putea fi.

Înapoi la Steaua. Ştiţi cîţi fundaşi centrali are? Ghionea, Goian, Rada, Baciu. Plus Rădoi, oricînd la dispoziţie. De ce nu s-a forţat plecarea lui Rada ori Baciu? Se luau ceva bani, se economisea salariul. A-i folosi la echipa a doua e un lux cam mare, plus că se blochează eventualul progres al unui tînăr.

Mai mult. Se ştiau problemele lui Emeghara. Cine a fost adus în loc? Nimeni. Mai mult, i s-a dat drumul lui Neşu, astfel că acum echipa stă în Petre Marin. DOAR în Petre Marin, asta-i problema. A fost adus în schimb Ogăraru, deşi Golanski era o certitudine.
Haideţi şi la Dinamo! Fundaşii laterali sînt comici. Singurul care face faţă e Pulhac, dar cel ce trebuia să dubleze postul unde e? Nu e, astfel că acum Dinamo trebuie să joace cu Izvoranu, care se întoarce mai greu decît un autobuz şi centrează mai prost ca Lobonţ. Lui Moţi i s-a dat drumul în ultima zi de mercato, dar înlocuitori n-au venit, astfel că atît de dorita luptă pentru titularizare, 3 pe două locuri, Moţi-Tamaş-Julio Cesar, garanţia formei, a fost luată de blazarea celorlalţi doi, care ştiu că n-au rezerve de valoarea lor şi-şi permit să nu se concentreze, să nu se antreneze etc. Folosesc mereu acest cuvînt, CONCURENŢĂ. E singura formă de a obţine rezultate. Şi nu doar în fotbal.

Apropo de Lobonţ. Dinamo stă relativ bine la portari, are o rezervă rezonabilă pentru Lobonţ. Dar Steaua? Cine-i ia locul lui Zapata , cine-i ameninţă postul? Cernea? Vîtcă?

Dinamo stă bine la atacanţi, dar n-are cine să-i valorifice. Steaua în schimb n-are nici atacanţi, nici cine să-i valorifice. Au fost luaţi doi, Arthuro şi Kapetanos, de acelaşi profil, cu aceleaşi caracteristici. Şi, aş îndrăzni să spun, şi cu aceeaşi valoare îndoielnică. În plus, a fost transferat Szekely, a fost transferat Stancu, exista Bănel Nicoliţă, la ce a mai fost adus Semedo? Greu de dat un răspuns.

Prin campionatele civilizate se spune că a transfera în iarnă e cea mai proastă idee. Se cumpără scump şi, de regulă, jucători de care alţii n-au nevoie. Cine-şi vinde vedeta acum? Nimeni, eventual pe o superofertă.

Steaua şi Dinamo trebuie însă să transfere. Măcar acum s-o facă la modul profesionist. Antrenorii şi oficialii să stea, să analizeze, să observe ce le lipseşte şi să acţioneze în consecinţă.