Eroi şi salahori

Hai să nu ne învelim stresul cu păturica salvatoare, cîrpită din emoţii. Să intrăm în dicţionare. Eroul e „persoana care se distinge prin vitejie şi curaj excepţional”. Salahorul e „muncitor necalificat, plătit cu ziua”.

Aşa e, Remus Miron e salahor. […]

Hai să nu ne învelim stresul cu păturica salvatoare, cîrpită din emoţii. Să intrăm în dicţionare. Eroul e „persoana care se distinge prin vitejie şi curaj excepţional”. Salahorul e „muncitor necalificat, plătit cu ziua”.

Aşa e, Remus Miron e salahor. Inginerul de cadastru care colecţionează discuri de vinil şi care într-o vineri anostă a pornit să înoate timp de 24 de ore pentru copiii cu cancer e salahor. A muncit vreo doi ani şi a fost plătit cu minutul. Cei 74.000 de lei vor face bine.

Salahorul e un muncitor, eroul e o persoană, uite că şi DEX-ul are poezia lui de nuanţe. În sport, eroii sînt cei care prind „răstimpul”, intervalul dintre cronometrul oficial şi regulile jocului, şi în spaţiul acesta nedefinit se comportă firesc, aşa cum trebuie să fi fost la începuturile bune şi incredibile ale lumii. Aşa cum am uitat.

Miron e un fost sportiv de performanţă, azi inginer. Pentru el, facerea de bine e un gest spontan, o mărturiseşte simplu, aşa cum „bună dimineaţa” şi „ziua bună” se spun, nu se zic. Cum Dumnezeu să-ţi programezi bunătatea, pînă la urmă? Cine aşteaptă în faţa trecerilor de pietoni să înceapă tragedia ca să-şi cumpere epoleţii publici de bravură?

După 24 de ore de înot, Miron se întoarce la banalitatea cotidiană. Dacă apare ceva, dacă e nevoie, o să ajute. A făcut-o cum a ştiut mai bine şi mai curat, prin sport. Bărbaţii aceia din Apuseni, cînd căutau prăbuşiţii înfriguraţi, nu s-au apucat să înveţe coordonate de GPS. Au făcut ce-au ştiut mai bine, să dezlege muntele cu mintea şi forţa lor. Au fost salahori, credeţi-mă pe inimă, înainte de-a fi eroi.

Mă obsedează chipul ieşit la marginea bazinului. Habar n-am ce-o să ne rămînă din cearcănele lui, dacă vom şti ce să păstrăm din rănile ochelarilor. Din căldura acestei afecţiuni pe care ne-o oferă, salahorul de la Izvorani ne trînteşte involuntar în stupizenia marşului nostru noapte-zi. Te gîndeşti că vineri seara ai fost la o bere, ai văzut un film prost sau te-ai răţoit la vecini.

În timpul ăsta, cu un fîşîit îndepărtat, Miron dădea la o parte apa din drum. Fîş-fîş, încet, acul unui pick-up pe discul de vinil, înaintea poveştilor care nu se pot fără eroi. În care nu e loc de salahori.