Pentru ce va fi plătit Mircea Sandu
Nu contează cît de mare va fi renta, ci faptul că ea va înlocui salariul, în rana cea mai adîncă a preşedintelui FRF.
La finalul oricărui mandat există un bilanţ, o analiză, o concluzie şi un efect al acesteia. Cel […]
Nu contează cît de mare va fi renta, ci faptul că ea va înlocui salariul, în rana cea mai adîncă a preşedintelui FRF.
La finalul oricărui mandat există un bilanţ, o analiză, o concluzie şi un efect al acesteia. Cel care nu a îndeplinit obiectivele este tras la răspundere, în cel mai bun caz doar îndepărtat. Niciodată premiat, în această ipoteză!
Mircea Sandu nu a îndeplinit obiectivele, ci şi-a îndeplinit obiective. Unele personale, schimbătoare, prelungite de-a lungul anilor cu inocenţă. Înainte să ne spună şi să se convingă că a făcut mai mult bine decît rău, e gata să accepte un fel de salariu pe viaţă. Pentru ce!? A fost plătit pentru ce a muncit. E această rentă un cadou pentru prestaţia per ansamblu? Din partea cui? Pentru exact care sumă de idei minunate?
Îmi pare că nu valoarea financiară a rentei contează cu adevărat pe talerele stranii ale conducătorilor din fotbal. În fapt, această rentă e doar una din acţiunile prin care Mircea Sandu ne demonstrează cît de adîncă e cea mai mare rană a sa. E o măsură care vrea să întărească o convingere bolnavă, că la începutul lui martie nu renunţă la nimic, nu e vorba de un sfîrşit, ci de o transformare.
Şi-a conceput un sediu concret, dar neoficial, în curtea celui real. A promis celor din garda de încredere că vor continua să respire la umbra înlocuitorului său. Ne-a ameninţat, cu ironie, că poate se răzgîndeşte şi candidează iar. Acum vrea să fie plătit lunar, să aibă o formă a salariului de pînă acum. Toate acestea pentru că Mircea Sandu nu poate!
Nu poate să accepte finalurile sănătoase şi ciclicitatea eficentă. Nu poate să admită, nu ştie să se comporte altfel decît un preşedinte de Federaţie! E cea mai adîncă rană, una învelită în cartilagiu de obsesie şi legănată pe picioare de mulţi demoni mici.
Mircea Sandu va fi plătit pentru a putea să creadă că este, încă, preşedinte. A stat atît de mult în fruntea fotbalului, încît legăturile cu exteriorul au devenit asurzitor de mărunte. I-au crescut organe speciffice, cu meniri orientate exclusiv spre subalterni. S-a contorsionat şi a luptat cu timpul, a învins, iar acum timpul vine în redingotă şi i se prezintă drept cel mai mare duşman.
Nu, nu! Acum chiar a venit finalul! Oricîte zerouri puneţi la coada rentei, zero cel mare rămîne în urmă!