Arhiva

Toate articolele
Cele mai noi articole de Arhiva
De cînd îl știu

Vara lui 1987. Radio București difuza lunea o emisiune de sport, “Magazin sportiv”, o retrospectivă a săptămînii precedente. Acolo, de ceva vreme, Ovidiu ținea o rubrică. În vara aceea, după Wimbledon, a recitat, cu vocea sa joasă și gravă, o […]

...

Ponta a vrut să se folosească de imaginea lui Halep în campanie, dar ea l-a refuzat

Mai întîi știrea, fără comentariu. În perioada 2-16 noiembrie, prim ministrul Victor Ponta a făcut presiuni la Simona Halep pentru un meci de imagine. Schimbul de mingi ar fi urmat să aibă loc la clubul Stejarii, care aparține omului de […]

...

Reunirea de la Rahova

Ieri, de ziua lui Gică Popescu, Hagi i-a strîns și au mers la Rahova. Pe Stelea și pe Didi, pe Dumitrescu, pe celălalt Ilie, „Cobra”, pe Gâlcă, pe Gabi Balint. Plus Chivu, cel care va putea spune peste ani că […]

...

Revoluție în fotbal declanșată de comentatorii TVR! » Iată 10 informații care vor bulversa Universul :)

FIFA a decis să-i introducă pe cei 8 comentatori TVR în albumele Panini. Mario Balotelli a anunțat pe Twitter că oferă 4 Bocanaci și 3 Mihoci pe un Șelaru. Celebrul comediant american Dave Chappelle a declarat că a ajuns la […]

...

Ion Țiriac, bomba nucleară și o demonstrație de meserie

Sînt 12 ani de atunci. Un interviu cu Ion Țiriac pe tema finalei de Cupa Davis cu SUA, cea de la București, din 1972. Bogdan Enoiu și trupa sa de la McCann au organizat atunci un eveniment superb, „Rejucarea unui […]

...

Vlad şi iarba din curtea spitalelor

Am fost, vineri, la Ploieşti, pentru cea mai tulburătoare întîlnire pe care mi-a prilejuit-o gazetăria în aceşti trei ani, mulţi, puţini, cum or fi N-am avut întrevedere cu Messi, nici nu m-a aşteptat o glorie autohtonă care să-şi fi schimbat […]

duminică, 15 decembrie 2013, 10:51

Am fost, vineri, la Ploieşti, pentru cea mai tulburătoare întîlnire pe care mi-a prilejuit-o gazetăria în aceşti trei ani, mulţi, puţini, cum or fi

N-am avut întrevedere cu Messi, nici nu m-a aşteptat o glorie autohtonă care să-şi fi schimbat anii de aur ai tinereţii sportive în bătrîneţe alcoolică. Am cunoscut un junior de 17 ani, de la Petrolul. Vlad Radu, un nume comun.

Un jucător considerat excepţional de toţi antrenorii lui, înainte ca suferinţa să-i fure ghetele de fotbal. Înainte, nu la vremea incertitudinii în care pluteşte Vlad, acum. De la 12 ani a devenit titular şi a rămas aşa, la toate grupele de copii şi juniori ale „lupilor”. În mai, a fost lovit la o fază pe care o rememorează zîmbind. Şi zîmbeşte nonstop, fir-ar să fie ce ocupaţi sîntem noi să n-o facem! S-a declanşat ceva, a apărut un chist, a fost operat la testicule, apoi dureri inexplicabile în alte zone, s-a extins, alte chisturi. Hai să ne oprim.

La Ploieşti, după întîlnire, am privit ore bune în gol. Fără metafore, m-am uitat ca un tîmpit pierdut. Ca în dimineţile pe care mai toţi le-am bifat. Cînd îţi dai seama că după ce cumperi pîine, plăteşti „curentul”, minţi, te speli şi te culci, rămîi inutil faţă de omul care te proiectaseşi să fii.

„Zile întregi mă uit pe fereastră, în gol, din camera de spital de la Fundeni. Mă uit să văd pe unde creşte iarba, prin curtea spitalului, şi-mi vine o poftă de fotbal. Doamneeee!”. Vlad e din Urlaţi, nu e plafonat de „uriaşele” presiuni la care sînt supuşi „artiştii” din Liga 1. Nu-i la vîrsta la care să-i duduie cardul cînd intră în bancomat, n-a vînturat o droaie de gagici cu CV-ul poticnit în trei poziţii sexuale.

Şi îi e poftă de fotbal. Iar la „Fundeni” face tratament cu citostatice şi speră ca tatăl lui, fost sportiv de performanţă, să găsească o comoară şi să poată plăti tratamentul şi săptămîna viitoare.

Fane Preda, fostul portar şi antrenorul care l-a pregătit doi ani pe Vlad, stătea de vorbă cu părinţii mai multor puşti, le spunea că pentru băieţi fotbalul nu e tot, şi-atunci nu vor scoate niciodată tot din fotbal. „Uite, cînd vin acum de la antrenament, să vedeţi cum trec prin faţa noastră, nu ne salută, şi vorbesc despre altceva, nu despre fotbal!”.

Aşa a fost. Un băiat a trecut însă, zîmbind, prin spatele lor. Ruşinat, a salutat cu privirea în pămînt şi-a fugit în vestiar. Vlad Radu, un nume comun.

Comentarii (7)Adaugă comentariu

curtean (1 comentarii)  •  15 decembrie 2013, 12:37

minunat scris
„Ca în dimineţile pe care mai toţi le-am bifat. Cînd îţi dai seama că după ce cumperi pîine, plăteşti “curentul”, minţi, te speli şi te culci, rămîi inutil faţă de omul care te proiectaseşi să fii”
da … minunat

cocoio (1 comentarii)  •  15 decembrie 2013, 14:28

ce faci se numeste jurnalism FEKICITARI,multumesc

Bibi (10 comentarii)  •  15 decembrie 2013, 23:06

Multumesc !

barbu (5 comentarii)  •  16 decembrie 2013, 10:13

iar marii „filantropi” se bat cu pumnii-n piept cât de darnici sunt ei: bla-bla-bla… la averile care se câştigă şi se fură din fotbal, nici unul dintre aceşti nemernici nu simte obligaţia morală să ajute la tratamentul acestui băiat!?!

tyn (1 comentarii)  •  16 decembrie 2013, 13:56

bietul baiat…foarte bun articolul, impresionant… 🙁

laurentiu (1 comentarii)  •  16 decembrie 2013, 15:26

Felicitari pt articol

ramon (37 comentarii)  •  17 decembrie 2013, 15:52

dacă urmează citostatice la 17 ani, treaba e clară, problemă de luni sau 1-2 ani. Unii sunt blestemați din naștere, alții trăiesc 60-70 și fac rău cât pot. Nu este caracteristic României ci întregii lumi. Ar trebui să înțelegem că atunci când boala este necruțătoare, orice efort am face, nu se poate obține mare lucru și sfârșitul este aproape. Nici nu putem ajuta la infinit astfel de nefericiți, chiar dacă am avea încredere că suma derizorie cu care am contribui îl ajută și nu este deturnată în favoarea vreunor nesătui. Viața merge înainte doar pentru unii, cu părere de rău, ne vom despărți de ceilalți. Nu cred că trebuie să transformăm presa într-una de jelanii. Ploieștiul a avut un ziarist, acum vreo 10-15 ani, cu un tată ”prosper” care l-a dus și la vestita Vienă, dar soarta nu l-a ajutat și acum mai are doar un mormânt mai răsărit, nici măcar monumental. Asta este situația în sec XXI, și nu numai pentru români. Poate în secolul viitor va fi altfel, până atunci, efectiv, nu prea avem ce face!

Comentează