Arhiva

Toate articolele
Cele mai noi articole de Arhiva
De cînd îl știu

Vara lui 1987. Radio București difuza lunea o emisiune de sport, “Magazin sportiv”, o retrospectivă a săptămînii precedente. Acolo, de ceva vreme, Ovidiu ținea o rubrică. În vara aceea, după Wimbledon, a recitat, cu vocea sa joasă și gravă, o […]

...

Ponta a vrut să se folosească de imaginea lui Halep în campanie, dar ea l-a refuzat

Mai întîi știrea, fără comentariu. În perioada 2-16 noiembrie, prim ministrul Victor Ponta a făcut presiuni la Simona Halep pentru un meci de imagine. Schimbul de mingi ar fi urmat să aibă loc la clubul Stejarii, care aparține omului de […]

...

Reunirea de la Rahova

Ieri, de ziua lui Gică Popescu, Hagi i-a strîns și au mers la Rahova. Pe Stelea și pe Didi, pe Dumitrescu, pe celălalt Ilie, „Cobra”, pe Gâlcă, pe Gabi Balint. Plus Chivu, cel care va putea spune peste ani că […]

...

Revoluție în fotbal declanșată de comentatorii TVR! » Iată 10 informații care vor bulversa Universul :)

FIFA a decis să-i introducă pe cei 8 comentatori TVR în albumele Panini. Mario Balotelli a anunțat pe Twitter că oferă 4 Bocanaci și 3 Mihoci pe un Șelaru. Celebrul comediant american Dave Chappelle a declarat că a ajuns la […]

...

Ion Țiriac, bomba nucleară și o demonstrație de meserie

Sînt 12 ani de atunci. Un interviu cu Ion Țiriac pe tema finalei de Cupa Davis cu SUA, cea de la București, din 1972. Bogdan Enoiu și trupa sa de la McCann au organizat atunci un eveniment superb, „Rejucarea unui […]

...

Noiembrie drag şi dureros ca părinţii

Patru poveşti şi o aşteptare pentru luna aceasta în care se decid verile Mondialului

16 noiembrie 1969. Sportul titra simplu pe prima pagină, la editorialul lui Firănescu: „Hai băieţi”. Ziarul apărea sub sloganul „Proletari din toate ţările, uniţi-vă!”, […]

joi, 14 noiembrie 2013, 11:33

Patru poveşti şi o aşteptare pentru luna aceasta în care se decid verile Mondialului

pagini_gazeta_sporturilor.jpg

16 noiembrie 1969. Sportul titra simplu pe prima pagină, la editorialul lui Firănescu: „Hai băieţi”. Ziarul apărea sub sloganul „Proletari din toate ţările, uniţi-vă!”, fixat deasupra emoţiilor pentru Mondialul mexican. Era ziua acelui România-Grecia 1-1, cînd Dembrovschi s-a înălţat cît rachetele sovietice şi a înscris româneşte, cu umărul. Caricatura lui Neagu, amuzantă şi remarcabilă în deschidere, Răducanu cu pălărie de mexican hîtru. În pagina 2, poezii! Da, da!  Una de Mircea Bonda: „Noaptea, tribunele dorm culcîndu-şi tîmpla în poalele tălăngilor rămase ecou / Prin tunel cu mingea în mînă trecem noi intonînd marşul microbiştilor / Nevestele dorm alături şi noi sîntem departe din nou departe mergînd în mîini frămîntînd gazonul în crampoane şi demonstrîndu-i lui Dumitrache cum se bate un 11 metri…” Acasă, în burta Dunării, unde noiembrie e doar ariegarda crivăţului şi gerului de Bărăgan, tata avea 13 ani. Ca să vadă la TV un meci, nu mai ştie care, a strivit grădina lui Papaţoi: tot satul se strîngea la meciuri în ograda celui cu televizor din sat…

Ini
mile izbite de ferestre. 15 noiembrie 1989. „Din toată inima, mult succes tricolori!”, Constantin Alexe deschide în Sportul decisivul cu Danemarca pentru Mondialul italian. Sigla cu „Proletari…” era încă sus, puţin tremurată, parcă ştia că într-o lună va veni libertatea năucitoare să o zguduie şi să lase gol. A fost 3-1, „dublă” Balint şi gol Sabău, Hagi a fost eliminat. Printre scaunele montate în sufragerie, unde prietenii tatei săreau şi se prăbuşeau cu inimile de ferestre, pe bune aşa vedeam!, mă văd înconjurat de maşini, chinuit să disting albul de negru, la televizor. Aveam 4 ani, nimic nu-mi va egala surîsul tatei la festivitatea de deschidere „Coppa del Mondo”.

Ale cui erau nopţile? 17 noiembrie 1993. „Noaptea asta-i noaptea noastră?” a înlocuit „Proletarii…”. Fix acolo e, în fruntea alb-albastră deja, a Gazetei. În stînga e Giggs, cu părul năvalnic aidoma satelor galeze cînd e gata berea făcută în casă. În dreapta, Hagi înfipt şi cu privirea războinicului sigur că-n spatele lui stau Răducioiu, Ilie Dumitrescu, Dorinel…
Împlinisem 8 ani, fotbalul era lumea şi curgea simplu, neverosimil de simplu, intrasem în bucuria tatei cu tot sufletul de care eram în stare. Iar nopţile deveneau ale noastre cu o consecvenţă de damă uşoară. Şi ce nopţi, americanele de ele, venite din acel noiembrie de la Cardiff…

Strînsura. 10 noiembrie 2001. „Vrem goluri, nu bulgări!”. Cine era Slovenia? Parcă nici nu conta. „Regele” se mutase pe bancă, în teren erau Adrian Ilie şi Chivu, nici o ninsoare din univers nu putea să cadă pieziş pe orgoliul şi încrederea noastră. Din prima pagină a Gazetei, Marius Niculae face bulgări. E tînăr şi luminos, Ganea îi aruncă spre aparatul foto cu zîmbet periculos, jumătate şarm de fante, jumătate siguranţă de Stuttgart.

La 16 ani, nimic nu te poate dărîma, barajele sînt închipuite din erori de-o clipă şi biete ezitări. Nici nu mai ascultam de tata.
Am crezut că la retur o să întoarcem acel 1-2, că dezastrele sînt cuvenite doar la mii de kilometri de Ghencea. Ştiu c-am plîns pe drum, după 1-1. Mergeam şi ploua, şi se strîngea pe gît fularul ca braţele lui Ganea, peste ani, în gîtul lui Mudura.

„Sc’ii fo’bal!”. 15 noiembrie 2013.
Facem împreună paginile. Nu ştiu cum vor arăta. Vînăm pe telefoane, urmărim Facebook-ul, zgîndărim Twitter-ul, analizăm şi alergăm, fotografiem şi „dăm repede la net”. Ce proşti sîntem să credem că s-a schimbat ceva în afară de noi! Tata nu mai e. Un puşti de aproape doi ani îmi opreşte dansul bezmetic pe tastatură: „Sc’ii fo’bal!”. Aşa să fie, fotbal să fie, vineri şi marţi, în eternul noiembrie, tată.

Comentarii (26)Adaugă comentariu

Tudor (8 comentarii)  •  14 noiembrie 2013, 12:02

am plâns, Gabriele.
Mersi pentru acest articol.Într-adevăr, eşti un mare iubitor al fotbalului, ca şi mine, iar eu am nevoie de astfel de articole, de astfel de ziarişti ca tine, atât de rarisimi în ziua de azi.
Să fii prezent mai des, te rog, în paginile ziarelor.

Cristi (12 comentarii)  •  14 noiembrie 2013, 12:47

Mondialele văzute cu tata mi-au ramas în suflet. Mulțumesc pentru articol.

Robert (1 comentarii)  •  14 noiembrie 2013, 12:51

Bravo Gabriel.
Chiar se pot citi si articole foarte bune.
tine-o tot asa si cu siguranta drumul tau in viata va fi plin de realizari.
Spor maxim!!!

Mili (1 comentarii)  •  14 noiembrie 2013, 12:57

Si eu am plans.Si l-am citit de doua ori.Le-am prins pe toate numai la cel din ’69 aveam 2 ani.Daca as mai fi in tara,sigur m-as urca in podul casei sa vad ce mai e de colectia de ziare Sportul pe care o am din anii de dinainte de ’89.Multumesc pentru articol-

DS (1 comentarii)  •  14 noiembrie 2013, 13:03

Frumos!

teo (2 comentarii)  •  14 noiembrie 2013, 13:06

emotionant

Octav (1 comentarii)  •  14 noiembrie 2013, 13:09

Da, asa da.
Mi-a placut. Inca imi este vie in minte acea noapte de vara cu golul lui Dan Petrescu, inghesuit intr-o incapere gen club a Liceului Militar din Campulung Moldovenesc, in care disciplina militara a uitat pentru doua ceasuri sa ne supuna, dar ne-a amintit ca suntem romani si zidurile groase ale liceului au rasunat pana in America sa-i transmita lui Hagi ca e randul lui. Sunt rare momentele astea, din ce in ce mai rare din pacate.

dan (6 comentarii)  •  14 noiembrie 2013, 13:30

Am fost in ’89, am fost in ’93, voi merge cu fiul de 17 ani in 2013. Meciul cu Danemarca din ’89 ramane cel mai frumos din viata mea….si am vazut ceva meciuri. Meciul cu Slovenia ramane unul dintre cele mai triste. Statistic trebuie sa vina o bucurie 🙂

ndanio (2 comentarii)  •  14 noiembrie 2013, 13:59

Minunat articol! Nu am prins ’69, dar restul le-am trait intens. Parca am retrait acele momente fantastice ’89 si ’93. Emotionant moment cand spui „nimic nu-mi va egala surîsul tatei la festivitatea de deschidere “Coppa del Mondo””. Si in ziua de azi, cand aud celebra melodia „Notti Magiche”, se ridica parul pe mine si ma pierd in amintiri. Nu mai vorbim de genericul World Cup ’94 care pentru mine este ca o masina a timpului. Sunt mandru si fericit ca am prins toate aceste momente. In noiembrie 2001 am suferit un soc. Nu „intelegeam” cum s-ar putea desfasura turneul final al cupei mondiale fara Romania. Dupa meciul retur, trei zile aproape ca nu am vorbit deloc, nu am mancat mai nimic, cu greu ieseam din casa, iar despre dormit… Apoi, cu urmatoarele necalificari venite in anii 2000, am inteles ce momente magice am trait prin performantele generatiei de aur. Acest baraj pare pentru noi o sarbatoare, cel putin prin atitudinea tuturor celor implicati si nu numai. Am senzatia ca vom reusi. Sper sa nu ma insel. HAI ROMANIA!!!

Alin8tim (1 comentarii)  •  14 noiembrie 2013, 14:55

Ma bucur in sfarsit sa vad ca unui articol de la noi se dau si feedbackuri pozitive. Tre sa recunosc ca imediat dupa meciul cu Danemarca ma credeam Balint, aveam 10 ani.

papillon (3 comentarii)  •  14 noiembrie 2013, 15:30

Emotionant articol si plin de suflet. Vom fi alaturi de tricolori pina la ultimul fluier al arbitrilor. Vom fi invingatori. Mai sunt extrem de bucuros pentru ca pentru prima oara pe un forum nu s-a mai injurat nimeni .Incepem sa ne revenim.

senzor1 (1 comentarii)  •  14 noiembrie 2013, 15:36

Care naiba ai taiat ceapa p’aici,vere?Ca-mi dadura lacrimile…lasand gluma la o parte,jos palaria pentru asa un articol.Si daca pentru noi am cam uitat sa ne bucuram,hai sa incurajam Romania pentru bucuria tatilor nostri care mai sunt,sau care au fost.

Mihai (1 comentarii)  •  14 noiembrie 2013, 16:07

Felicitari pentru aceasta „scriere” desavarsita si emotionanta…Toti suporterii fotbalului romanesc trebuie sa fim maine seara alaturi de tricolori,avem nevoie de bucuria calificarii la un turneu final,bucurie care ne lipseste atat de mult si de atat de mult timp… HAI ROMANIA!

romanpeviata (1 comentarii)  •  14 noiembrie 2013, 16:11

feliciatri pt articol…o adevarata poveste frumoasa..despre relatia dintre tata-fiu…bucuriile si tristetile traite impreuna incurajand echipa nationala…Hai Romania…vin special din strainatate ca sa ma duc cu tata la meci…nu poate nimik fi mai frumos decat sa ma duc cu tata la un asemenea meci important…Hai Romania..Domane ajuta

justme (8 comentarii)  •  14 noiembrie 2013, 16:55

SUPERB !

andrei (1 comentarii)  •  14 noiembrie 2013, 17:58

Un Mondial am prins, pe ala din 98, cand Dan Petrescu a marcat golul impotriva Angliei, aveam 8 ani.Nu stiam mare lucru despre fotbal, dar stiu ca dupa golul ala am sarit unul peste altul de bucurie prin casa.

Marius (1 comentarii)  •  14 noiembrie 2013, 18:34

Emotionant articol… Felicitari!
Nici tatal meu nu mai este pustiul meu are aproape 4 ani.
Sa speram ca tatii nostri, de acolo de sus, zambesc privindu-ne cum ne bucuram pentru calificare si cum le insuflam copiilor dragostea pentru fotbal si pentru nationala, asa cum au facut-o si ei odinioara…

Octavian Stăncioiu (4 comentarii)  •  14 noiembrie 2013, 19:11

Ai putea fi urmașul lui Ioan Chirilă…

jugaru lucian (12 comentarii)  •  14 noiembrie 2013, 20:49

Cand vor juca si fotbalistii nostri impotriva Braziliei cum joaca sahistii romani contra Rusiei acum?
GM Andreikin, Dmitry (2706ELO) ii propune remiza prin repetarea mutarilor lui GM Parligras, Mircea-Emilian (2575), care raspunde cu…sacrificiu de Dama pentru a intra intr-un final Turn+Nebun+5 pioni contra Dama+3 pioni..
Pare ca vom pierde la limita, dar lupta este crancena, spectaculoasa si inca mai speram..

Echipa noastra este favorita nr. 19 si se afla pe locul 9, neinvinsa dupa 5 runde.
Fetele sunt tot pe locul 9 si vor intalni puternica echipa a Ungariei.
Loturile noastre :
-baieti : http://chess-results.com/tnr114411.aspx?lan=1&art=20&flag=30&wi=821&snr=19
-fete : http://chess-results.com/tnr115919.aspx?lan=1&art=20&flag=30&wi=821&snr=10
Si clasamente : http://chess-results.com/tnr114411.aspx?lan=1&art=0&flag=30&wi=821
http://chess-results.com/tnr115919.aspx?lan=1&art=0&flag=30&wi=821

Jiji (6 comentarii)  •  14 noiembrie 2013, 21:25

Dupa meciul cu Suedia am umblat o noapte prin ploaie. Și am plâns de ciudă, cum numai la 17 ani se plânge. Sper să mergem in Brazilia, se poate naște o generație care să ne facă să plângem.

seba (66 comentarii)  •  15 noiembrie 2013, 0:50

foarte frumos scris, gabriel. m-am emotionat cam tare. facusem sapte ani la mondialul din ’90 si colectionam surprize cin-cin. n-aveam prea multe, dar cel mai important a fost ca mi-a picat lacatus :), cel care i-a marcat doua goluri lui dasaev! in ’94 aveam aproape tot albumul cu abtibilduri si sansa de a vedea unele dintre cele mai frumoase goluri pe care le-am vazut vreodata, sprinturile lui raducioiu, eleganta lui belo sau bucuria lui hagi. in ’98 deja eram putin plictisiti de victorii, faptul ca am trecut de grupe nici n-a mai fost considerata o performanta. chiar si asa, gol asa frumos ca cel marcat de adi ilie contra columbiei nu prea am mai vazut. si acum mai incerc cateodata sa lovesc o minge imaginara asa cum a facut-o adi.
pentru momente d-astea mi-ar placea sa ne calificam. nu stiu daca suntem mai buni ca grecii sau ca turcii. inclin sa cred ca nu. dar tare m-as bucura sa ajungem in brazilia.

Adrian (1 comentarii)  •  15 noiembrie 2013, 9:00

Nu imi vine sa cred ca stau in fata monitorului cu lacrimi in ochi si nu ma pot opri. Astea sunt emotii pe care cei care nu iubesc fotbalul nu au cum sa le traiasca.
Multumesc…

GARDA VECHE,STIINTAe (6 comentarii)  •  15 noiembrie 2013, 11:13

Felicitari Gabriel!
Le-am prins pe toate…HAI ROMANIA!

cristi (2 comentarii)  •  15 noiembrie 2013, 20:51

inca am lacrimi in ochi….in 90 aveam 9 ani si am vazut mondialul la color 🙂 la un unchi…in 94 ma trezeau ai mei noaptea sa vad meciurile de la world cup…in 2014 vreau sa ma trezeasca fiul care va avea cateva luni sa-i vad pe marica, tatarusanu, bourceanu etc in brazilia

dan (1 comentarii)  •  16 noiembrie 2013, 9:17

Bravo Gabriel.

alex (4 comentarii)  •  16 noiembrie 2013, 23:56

Aveam 14 ani in ’94. Tata a venit sa ma trezeasca, incepea meciul cu Columbia. Nauc, am zis ca vin dar am adormit la loc. Cand a dat Raducioiu gol, a venit din nou. Am fost trezit din somn (definitiv de data asta) cu cea mai buna veste posibila, aveam 1-0.

Tata nu mai e, fetita are aproape 3 ani.

Vreau doar sa aratam copiilor nostri ceva. Nu e vorba de fotbal, e vorba de Romania. Din pacate, existam ca popor doar cand strigam pe stadion, intr-o voce, Romania.

Comentează