Cum se arvuneşte o moarte

E momentul să spunem adevărurile. Pentru că puteţi controla o vreme viaţa şi sportul, dar nu veţi stăpîni niciodată legendele şi memoria lor Ştefănescu „al lui Mititelu”

Adrian Mititelu a decis, împreună cu soţia lui Ștefănescu, să-l înmormînteze pe […]

E momentul să spunem adevărurile. Pentru că puteţi controla o vreme viaţa şi sportul, dar nu veţi stăpîni niciodată legendele şi memoria lor

Ştefănescu „al lui Mititelu”

Adrian Mititelu a decis, împreună cu soţia lui Ștefănescu, să-l înmormînteze pe fostul fotbalist la Craiova. Scrie asta mare, pe site-ul clubului său, cu mîndria că suportă toate cheltuielile.

În 2011, Maria Băcescu realiza un interviu amplu, exclusiv online, cu Ștefănescu. Cele mai importante părţi ale lui le-aţi citit în Gazeta Sporturilor. Lipsește o bucată din final:

“Dacă joacă Steaua cu Craiova, acum mi-e indiferent cine cîștigă. Nu știu dacă vîrsta mea sau ce se întîmplă la Craiova în ultima vreme mă face să mă depărtez puţin sufletește de grup. Faptul că a încăput pe mîinile acestui patron, care nu a reușit să facă nimic în acești 5 ani, mă face să cred că astăzi Craiova nu mai reprezintă mare lucru pentru nimeni și perspectivele sînt sumbre”.

Ce s-a întîmplat

Ștefănescu era antrenor în 2006 și a renunţat la oferte din spaţiul arab, plus șansa de-a fi selecţionerul unei ţări mici din Africa, Eritreea. Mititelu l-a convins să pregătească Universitatea Craiova, echipă nou-promovată în Divizia A. “Îmi dau seama și acum că am făcut o greșeală că am acceptat”, mărturisea Ștefănescu. Echipa Ungureanu-Stîngă-Ștefănescu a fost dată afară de Mititelu după 9 etape. Ieri, Mititelu și fotbaliștii echipei lui au absentat de la omagiul adus pe “Ion Oblemenco” și organizat de Primărie. Omul de afaceri a pierdut tot ieri, în instanţă, dreptul de a juca pe acest stadion. Și n-a venit.

Ştefănescu „al Olguţei”

Primarul Craiovei, Lia Olguţa Vasilescu, a decis, împreună cu familia lui Ștefănescu, să-l înmormînteze pe fostul fotbalist la Craiova. În alt cimitir decît “cel al lui Mititelu”. Exact așa vorbeau fanii olteni la comemorarea lui Ștefănescu. Echipele și cimitirele s-au împărţit.

Doamna Vasilescu: “E Cetăţean de Onoare și avem obligaţii”. Apoi: “Nu e vorba de o sinucidere. De altfel, nu a lăsat nici un bilet”.

Uite că a lăsat și un bilet! Cine sînteţi dumneavoastră, doamnă Olguţa, să tranșaţi ţăţește felul în care s-a sfîrșit un om? Nu aveţi, cumva, înainte de orice, obligaţia de a nu emite astfel de judecăţi? Și, mai ales, cum fiecăruia ne aparţine viaţa pe care o trăim, de ce vă arvuniţi moartea altcuiva?

Domnule Mititelu, doamnă Vasilescu, vă puteţi certa pe stadionul Craiovei, pe imn și pe culori, puteţi împărţi azi totul în fotbal, cînd acum un an nu aveaţi nimic. Vă puteţi împărţi jucătorii vii în două echipe, la fel și fanii vii. Dar jucătorii morţi, nu!

Pentru că Ștefănescu e căpitanul Craiovei Maxima, nu al CS U, nici al FC U, nici al XZVSQR U.

Ştefănescu „al televiziunilor”

La Craiova, oamenii știu că familia a decis ca înmormîntarea lui Ștefănescu să aibă loc sîmbătă pentru că vineri are loc cea a “regelui” Cioabă. “Au avut ghinion cu înmormîntarea lui Cioabă”. Sună neverosimil. Dar e adevărat.

La fel ca o scenă trăită în faţa sediului FC Universitatea, clubul lui Mititelu: jurnaliștii de la televiziunile locale au așteptat miercuri o oră întreagă, vizavi de cele 2-3 candele aprinse de oamenii din club. Pentru că nu se oprea nimeni să aprindă o lumînare și nu “le ieșea de filmat”.

“Ghinionul” Cioabă

De ce a decis familia să nu suprapună evenimentul cu înmormîntarea lui Cioabă? Nu e treaba nimănui.

Dar apropiaţii lui Ștefănescu vorbesc de presiunea televiziunilor. De rugăminţile lor.

Televiziunile nu au dreptul să-și facă sărbătoare din asta: nu transmiteţi sîmbătă, live, omagiul Craiovei pentru Ștefănescu folosind aceleași camere cu care vineri, la Sibiu, aţi transmis integral funeraliile lui Cioabă!

Dacă românii vor să înfulece din coliva asta acrită a curiozităţii morbide, nu legaţi voi grîul și nu presăraţi praful de biscuiţi deasupra!

Nu puneţi egal între un rege autodeclarat al unei minorităţi conlocuitoare și un căpitan uriaș, ales simbol de afecţiunea unei majorităţi copleșitoare! Persoanele dispărute nu au loc în comparaţii.

Ştefănescu al durerii

FRF stabilise, împreună cu familia, să-l înmormînteze la Săbăreni. Pînă la urmă, “a cîștigat” Olguţa.

Dacă familia lui Ștefănescu e dezbinată nu e treaba noastră. Dar nu trageţi din dezbinarea lor intimă foloasele imaginii voastre publice!

Oamenii în suferinţă sînt chiauni. Umblă zile în șir privind în gol, rîd prostește și plîng în hohote, dintr-o dată. Cînd îţi moare cineva drag, și o spun după ce mi-am îngropat tatăl cînd aveam 21 de ani, gîndurile nu sînt eficiente, ideile nu sînt făcute pentru planuri.

Așa că nu intraţi voi, brutal, cu ajutoare concrete și instituţionale în durerea delicată a unor oameni!

Ştefănescu „al politicii”

Dumnezeu să-i odihnească pe amîndoi, și pe Cioabă, și pe Ștefănescu!

Nu mă interesează destinul primului, îmi pasă de memoria celui de-al doilea.

Dar cum primul nu-i mortul lui Băsescu, nici căpitanul Craiovei Maxima nu e mortul Olguţei sau al lui Ponta. Ministrul apărării a venit ieri la Craiova la sicriul fotbalistului de pe “Ion Oblemenco”, alt “ministru al apărării”.

În politică, am avut morţi care au votat sau n-au votat, suferinţe “de care era nevoie”, cu tot cu lacrimile aferente. Dar în fotbal, muribunde cum sînt cluburile de tradiţie, eterne cum îi sînt simbolurile, jos labele! Fie că deja le întindeţi, fie că aveaţi de gînd!

În fotbal, jucătorul nigerian Henry, mort pe teren în România, a stat 34 de zile prins între birocraţii consulare, impotenţe diplomatice și indiferenţă.

Ştefănescu al sportului

Ștefănescu a trăit demn, nu și-a risipit agoniseala, cîtă o fi ea, au oamenii bani de înmormîntare.

Jos labele!

Aici e sport, e fotbal și înseamnă henţ. Iar cum vă proţăpiţi în ultimii apărători, culmea, ai unuia din cei mai mari apărători pe care i-am avut, și căruia viaţa și opera îi sînt suficiente în apărare, asta e de cartonaș roșu!