Arhiva

Toate articolele
Cele mai noi articole de Arhiva
De cînd îl știu

Vara lui 1987. Radio București difuza lunea o emisiune de sport, “Magazin sportiv”, o retrospectivă a săptămînii precedente. Acolo, de ceva vreme, Ovidiu ținea o rubrică. În vara aceea, după Wimbledon, a recitat, cu vocea sa joasă și gravă, o […]

...

Ponta a vrut să se folosească de imaginea lui Halep în campanie, dar ea l-a refuzat

Mai întîi știrea, fără comentariu. În perioada 2-16 noiembrie, prim ministrul Victor Ponta a făcut presiuni la Simona Halep pentru un meci de imagine. Schimbul de mingi ar fi urmat să aibă loc la clubul Stejarii, care aparține omului de […]

...

Reunirea de la Rahova

Ieri, de ziua lui Gică Popescu, Hagi i-a strîns și au mers la Rahova. Pe Stelea și pe Didi, pe Dumitrescu, pe celălalt Ilie, „Cobra”, pe Gâlcă, pe Gabi Balint. Plus Chivu, cel care va putea spune peste ani că […]

...

Revoluție în fotbal declanșată de comentatorii TVR! » Iată 10 informații care vor bulversa Universul :)

FIFA a decis să-i introducă pe cei 8 comentatori TVR în albumele Panini. Mario Balotelli a anunțat pe Twitter că oferă 4 Bocanaci și 3 Mihoci pe un Șelaru. Celebrul comediant american Dave Chappelle a declarat că a ajuns la […]

...

Ion Țiriac, bomba nucleară și o demonstrație de meserie

Sînt 12 ani de atunci. Un interviu cu Ion Țiriac pe tema finalei de Cupa Davis cu SUA, cea de la București, din 1972. Bogdan Enoiu și trupa sa de la McCann au organizat atunci un eveniment superb, „Rejucarea unui […]

...

Presar

Cu viitorul prăbuşit la adăpostul unei ştiri-fluture, cu toate limanurile înguste şi muzica tastelor hurducăind prin artere. De ce-am plecat? Cine m-o fi pus să înghit în sec la naşterea lumii?

Am ajuns presar. Nu-i vorba de devenire, mai degrabă […]

duminică, 28 iulie 2013, 8:34

Cu viitorul prăbuşit la adăpostul unei ştiri-fluture, cu toate limanurile înguste şi muzica tastelor hurducăind prin artere. De ce-am plecat? Cine m-o fi pus să înghit în sec la naşterea lumii?

Am ajuns presar. Nu-i vorba de devenire, mai degrabă un fel de îmbolnăvire. Şi nici măcar robusteţea unei memorii concrete, cu tuş, pleoapă caldă de hîrtie şi tiparniţe n-am. Nici un palton curios, lung pînă la strămoşi, în care să-mi înfăşor îngrijorările mimate şi alura de navigator printre nedreptăţi sau paradigme. N-am amintiri din nici o categorie apropiată de viaţa asta, felul meu de trecut e crescut în forme de vioară, pe cînd aici tot ce nu-i mut e prea repede ca să fie muzică.

În carnea bătrînă a celei mai libere secte muribunde din lume s-au mutat primăverile cu nădejdi ale părinţilor mei. În vertijul futil pe care-l credem toţi dangăt de clopot cresc obiceiurile şi obsesiile nevestei mele, pusă mereu pe o listă de aşteptare la acordarea gradului de prinţesă cu toate cele. Şi prima, mereu, la încoronarea ca asistent de presar.

Pentru că acesta pare adevărul, bunii mei încolonaţi spre detalii serioase cît vîntul în iulie, poporul meu neasemuit, hoarda mea înghesuită după un zid la asaltul vremurilor. Nătîngilor şi plăpînzilor, cerşetorilor şi darnicilor, pentru că acesta pare adevărul.

Sînt presar în ultimul vagon al acestui tren de provincie pus la perfuzii şi îndopat cu reclame. Scos din traseu cu toţi pasagerii, mirese, infirmi şi studenţi, la capătul tastaturii, cînd degetele bîjbîie în zorii anchetei tasta „delete” şi se înfig într-o brioşă pe care-o gătiseşi pentru un fiu fericit, cînd va veni vremea. În gînd. În alt gînd.

Iar eu sînt cel mai fericit muribund din şirul scaunelor de birou. Eu am libertatea asupritoare de-a uimi şi de-a mă uimi cu urechea pe burta clocotitoare a marilor ore şi zile pe care ceilalţi, neţărmuritele roţi ale românicii, le absorb cu superbă tîmpenie uneori şi inocentă înţelepciune mai totdeauna. Şi ei fac asta cu remuşcarea că o bere costă cît două ziare. Iar din şase îţi iei un pachet de ţigări. Dar cum totul duce la moarte, criteriul savorii face diferenţa: pînă la urmă, pînă la ultimul foşnit de pagini, ca să exagerăm.

Pentru mine toate anotimpurile se împart în sezoane, toate lunile au preliminarii, fiecare săptămînă e o etapă care îşi pierde din constanţa îndobitocită doar la căsătoria cu vreo poveste sfîşietoare sau cu un rumeguş de talent.

Pentru un presar din acesta, greu de fixat între arhetipuri şi primejdii, din acesta nou – last surviver, cum spun răutăcioşii – sînt cel mai fericit.

M-am căptuşit cu tristeţea că poate voi fi cel care ia ultima gură de apă în corabie: chiar dacă-i la fel de sărată şi-n ea s-au strîns lacrimile celor dinaintea mea înecaţi.

Comentarii (14)Adaugă comentariu

danm (55 comentarii)  •  28 iulie 2013, 9:41

Esti presar din gena lui… Fanus Neagu

Sebi Raducu (1 comentarii)  •  28 iulie 2013, 10:45

Presa nu este o meserie, este un hobbi care se intretine cu mult timp si multi bani. Daca ai un finantator competent, instarit si eficient, reusesti. Daca nu, te mulezi pe sistemul in care lucrezi. Iar sistemul nostru nu te ajuta pe tine, presa, daca nu il ajuti tu pe el intai, si in general totul este o centrifuga care nu ajuta pe nimeni din zona societatii civile. E o parere.

OvidiuB (1 comentarii)  •  28 iulie 2013, 12:18

Foarte frumos!

dfbcv (7 comentarii)  •  28 iulie 2013, 12:55

Vorbe prea mari ale unor oameni care au fost inghititi de prostia ce vor s-o promoveze mai marii lor. Ma doare cand vad cum incercati sa redati treburi serioase iar micimile, articolele simple sunt redactate cu greseli gramaticale sau sintagme trase de par. N-am mai citit blogurile voastre de mult, pana si vechii jurnalisti cu renume vor sa para pe aceste bloguri ceea ce nu sunt.

Jiji (6 comentarii)  •  28 iulie 2013, 14:39

Wow! Vreau și eu ce ai luat tu! Te rog!

Georgel (3 comentarii)  •  28 iulie 2013, 15:25

Romania traieste ca intr-o piesa de teatru care nu trebuie sa fie jucata bine, nici macar mediocru. Ca si pana in 1989, actorii isi joaca rolul, scris de altii si pe niciunii nu i-a interesat ce vrea omul, in particular romanul, de aici si diferenta mare dintre occident, nevoit sa vanda, deci sa ofere marfa vandabila si orient, aflat la cheremul unor parveniti imbracati in mantia dicatorilor soft sau hard. Nicaieri nu s-a dat ceva poporului, asa cum cer jurnalistii nostri, platiti de stapanii de presa cu un salariu de multe ori modic ci fiecare popor si-a obtinut standardul de viata prin lupta sindicala sau revolte. La noi acestea sunt comandate tot de stapani, in numele unei democratii nedefinite, doar mimate. Ati oferit poporului circ fara paine pana am inceput sa-l refuzam si, by the way, in west un ziar este 1 euro, o paine 1 sau 2, o bere cam tot atat.

andrei30 (4 comentarii)  •  28 iulie 2013, 17:26

Betie de cuvinte fara sens iar „surviver” se scrie de fapt „survivor”, meteahna tuturor jurnalistilor de azi care se vor mai destepti decat sunt si dau cu mucii-n fasole cand le e lumea mai draga. In rest compuneri cu multe epitete scriam si noi prin generala. Sunau la fel de fals ca si articolul tau. Iar presa care trebuie sa educe a tabloidizat si manelizat toate canalele informative. Presa de sport a devenit o sursa de can-can si „stiri” care n-au treaba cu sportul. Drama e ca cei din generatia mea sunt dezgustati, insa stiu sa faca diferenta intre un ziar serios si un tabloid de prost gust. Cei din generatia tanara insa se vor educa cu convingerea ca asta inseamna un ziar de sport. E trist.

Georgel (3 comentarii)  •  29 iulie 2013, 7:42

@ andrei30: presa nu trebuie sa educe, asta trebuie s-o faca scoala daca nu o face familia. GSP vad ca este o suma de articole si stiri scurte din fotbal, mai putin alte sporturi care se straduiesc sa mai existe in tara asta. Pacat ca se cauta tot timpul can-canuri, de ex logoreea Popescu-Piti-Puiu. Un an este mult, se poate schimba totul, iar cu un condamnat, fie si nedefinitiv in fruntea FRF nu avem de ce sa fim optimisti.

Gabriel Bratu (7 comentarii)  •  29 iulie 2013, 8:39

@andrei30
Subscriu.

Margelatu (2 comentarii)  •  29 iulie 2013, 13:24

Platiti pretul, a venit nota de plata.

amne (8 comentarii)  •  29 iulie 2013, 16:49

@Gabriel. The mind boggles… Here’s a thing: if someone offers a penny for your thoughts: SELL!

IRONMAIDEN (4 comentarii)  •  29 iulie 2013, 20:07

Every year is getting shorter/
Never seem to find the time/
Plans that either come to naught/
Or half a page of scribbled lines ..

vasco (161 comentarii)  •  30 iulie 2013, 7:55

@georgel,andrei 30,
Subscriu!Cu mentiunea ,la @georgel nr.8, ca da,presa nu trebuie neaparat sa educe,exista parinti si scoala pentru asta,dar totusi are un mare rol in formarea de opinii.S-a cancanizat cam mult presa de la noi.
Articol frumos chiar daca unora le pare un pic cam naiv.E bine ca macar se mai scrie si asa.

LEFTER POPESCU (8 comentarii)  •  2 august 2013, 15:28

Rapidul nostru, chiar dacă-i de toţi furat, are sufletul curat!!!!!

Au avut dreptate suporterii rapidisti care doreau si insitau ca echipa sa nu se prezinte la acel baraj al rusinii . Mircea Sandu a mai copt-o odata Rapidului , spunand ca daca echipa nu se prezinta la acel meci , va retrograda in Liga a III- a. Stia ca Rapid nu are jucatori si va pierde acel meci. Acum la TAS ,FRF nu si-a aparat mojicia. Tacand, nesustindu-si barajul, a incercat sa-l scoata basma curata pe DURU si au trimis Rapidul in Liga a II-a cum au dorit de la inceput . Le-a fost frica de decizia primita de U CLUJ si de aceea au inventat acel baraj mincinos . Sandu , Mitica si comisiile lor rasufla usurati : “Am reusit , prin tacerea noastra la TAS , sa retrogradam Rapidul in LIGA a II-a !”

PS- LICENTIEREA ( o masura arbitrara) nu este decat o noua arma a FRF in lupta cu cei care le doresc inlocuirea din functii .

Rapidul nostru, chiar dacă-i de toţi furat, are sufletul curat!!!!!

Comentează