Raportul suplimentar făcut de Colţescu

Stimată CCA, draga nea Mitică, distinse domnule Sandu,

Daţi-mi voie să încep prin a vă mulţumi pentru oportunitatea pe care mi-aţi oferito de a albitra acest derby, respectiv Rapid – Steaua. Mărturisesc că n-a fost un meci uşor, după cum […]

Stimată CCA, draga nea Mitică, distinse domnule Sandu,

Daţi-mi voie să încep prin a vă mulţumi pentru oportunitatea pe care mi-aţi oferito de a albitra acest derby, respectiv Rapid – Steaua. Mărturisesc că n-a fost un meci uşor, după cum aţi putut observa şi domniile voastre. Pe parcursul partidei am acordat 6 cartonaşe galbine şi nici un roşu, pentru că na fost nevoe, sincer!

Meciul în sine nu mi-a pus probleme, pentru că am suficientă experienţă şi mare talent, ca Colina, de ce să ne ferim de cuvinte? Aşi fi vrut să-l vad io pe Tudor că albitra la fel, fără falsă modestie acum. Ar fi albitrat? Vă rog să-mi spuneţi dvs! Cu toate acestea, trebue să menţionez evenimentele deosebite care a avut loc începînd cu minutul 82, atunci cînd spiritele s-a agitat brusc, ca Pepsi, căci Cola nu-mi place deloc. Ce sa întîmplat:

– la o fază aparent banală, cînd numaru 14 dela STEAUA, cea mai iubită echipă din România, Cosmin Latovlevici (fundaşu stînga nr 1 după opiniea mea) a dorit să ecsecute o lovitură de colţ, atuncea suporterii rapidiştii a început să arunce cu diverse obiecte în el, printre care menţionez: monezi, brichete şi scuipaţi. În acel moment, Latovlevici s-a ferit şi o brichetă de dimensiuni normale (de plastic, nu de fier gen Zippo) l-a lovit în freză pe cel mai bun fundaş central din Europa. Acesta a căzut la pămînt şi s-a tăvălit cam 30 de secunde tinp în care s-a creat o busculadă. Din pămînt din iarbă verde, nu ştiu de unde a apărut Mihai Stoica care a început să se înpingă cu cine apuca, la fel si Laurenţiu Reghecanf (pe Ana Maria n-am văzuto) şi alţii oficiali care a pus efectiv paie pe foc. A fost o nebunie!!! Chiricheş se tăvălea, Bourceanu se înpingea, Herea chirăia, MM flutura un scaun, Perjă se chinuia să i-l ia, lu Abrudan îi chiorăia maţele, suporterii scuipa etc. Atuncea am decis să întrerup partida şi să chem jucătorii la vestiare pentru consultări.

– cînd am ajuns la cabine, prima oară m-am dus la toaletă fincă nu mai puteam să mai ţin, plus că îmi tremura un pic şi genunchii. După ce am ieşit l-am întrebat pe Bourceanu dacă ei se simte în siguranţă ca să continuăm şi el a zis că da. Atuncea mi-am  adus aminte ce mi-a spus observatoru partidei domnu Huzu că indiferent ce se întîmplă să termen meciu pe teren aşa că am decis să-l reiau. Am făcut şi eu bine? Vă rog să spuneţi dumneavoastră dacă Tudor făcea la fel. Eu mă felicit pentru decizie şi pentru curaju de care am dat dovadă!

În final, nu vreau să fiu sifon, dar trebuie să spun că colegu de pe stînga Oniţa a fredonat manele în cască, iar colegu de pe dreapta Marinescu îmi zicea mereu să sar. „Unde să sar mă”, l-am întrebat, iar el a început să rîdă şi m-a întrebat înapoi: „Cum mă unde??? Pe fereastră!!!”

Păi, e frumos aşa?

Cu respect,

Sebi Colţescu

P.S. Să mă aveţi în vedere pentru 10 mai, dacă se poate. Eu zic că merit! Mulţumesc.

*** Raportul este, bineînțeles, un pamflet.